ÎNCEPUTUL INDICTIONULUI (ÎNCEPUTUL NOULUI AN BISERICESC)

Despre Anul Ortodox

Anul bisericesc incepe pe data de 1 Septembrie si reprezinta un sir de sarbatori si posturi care comemoreaza nasterea si desavarsirea bisericii noastre.
Cea mai importanta sarbatoare ortodoxa o reprezinta Sfintele Pasti, dupa care urmeaza alte douasprezece mari sarbatori:

Nasterea Maicii Domnului (8 Septembrie)

Inaltarea Sfintei Cruci (14 Septembrie)

Intrarea in biserica a Maicii Domnului (21 Noiembrie)

Nasterea Domnului (Craciunul) (25 Decembrie)

Boboteaza (Botezul Domnului - Epifania) (6 Ianuarie)

Intampinarea Domnului (2 Februarie)

Bunavestire (25 Martie)

Intrarea Domnului in Ierusalim (1 saptamana inainte de Paste)

Inaltarea Domnului (40 zile dupa Inviere)

Rusaliile (50 de zile dupa Inviere)

Schimbarea la Fata (6 August)

Adormirea Maicii Domnului (15 August)

Se poate observa ca trei dintre sarbatori depind de data Invierii in timp ce celelalte au data fixa.
Invierea Domnului se serbeaza in prima Duminica dupa prima luna plina, dupa echinoctiul de primavara.
Dupa cum se stie Pastele ortodox nu coincide intotdeauna cu Pastele catolic sau protestant, una din explicatii find urmatoarea: desi in anul 1923, la un congres tinut in Constantinopol, majoritatea bisericilor ortodoxe au hotarat sa renunte la calendarul Iulian si sa adopte calendarul Gregorian (sau calendarul Iulian modificat), totusi data Pastilor se calculeaza inca pe baza calendarului Iulian, in care echinoctiul de primavara are loc cu 13 zile mai tarziu.

In acelasi timp, nu se poate afirma ca formula de calcul apuseana este mai corecta, intrucat aceasta nu ia in consideratie metoda initiala de calcul a Pastelui Evreiesc, si nici echinoctiul si fazele lunii corespunzatoare locatiei geografice a Ierusalimului.
In afara sarbatorilor enumerate mai sus, mai exista si alte sarbatori a caror importanta este ceva mai mica:

Taierea Imprejur (1 Ianuarie)

Sfintii Trei Ierarhi (30 Ianuarie)

Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul (24 Iunie)

Sfintii Petru si Pavel (29 Iunie)

Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul (29 August)

Punerea in racla a braului Maicii Domnului (1 Octombrie)

Sfantul Nicolaie facatorul de minuni (6 Decembrie)

Duminica tuturor sfintilor (Prima Duminica dupa Rusalii)

Mai exista de asemenea si sarbatori de importanta mai mica, care comemoreaza sfinti si martiri mai putin cunoscuti.
In ultima vreme se poate observa ca fiecare biserica autocefala canonizeaza noi sfinti pe care ii adauga in mod unilateral in propriul calendar. Asa se face ca biserica rusa a canonizat familia tarului Nicolae, biserica romana pe Stefan cel Mare iar bisericile din America au canonizat preoti si episcopi practic necunoscuti lumii ortodoxe.
Exista pareri diferite cu privire la aceste practici: unii le considera manifestari pozitive ale principiilor de descentralizare si egalitate dintre biserici, in timp ce altii vad un nou semn al dezbinarii ortodoxe.

In afara de sarbatori, mai exista si posturi in calendarul ortodox.

Biserica acorda o mare importanta postului in realizarea unitatii dintre trup si suflet.
Exista patru mari perioade de post in anul ortodox:

Marele Post (incepe cu sapte saptamani inainte de Pasti).

Postul Apostolilor (incepe intr-o Luni, 8 zile dupa Rusalii si dureaza pana pe 28 Iunie-Sf. Petru si Pavel)

Postul Adormirii Maicii Domnului (intre 1 si 14 August)

Postul Craciunului (intre 15 Noiembrie si 24 Decembrie)

In afara acestor posturi se mai tine post Miercurea si Vinerea, iar in manastiri se posteste si Lunea (cu exceptia perioadei dintre Craciun si Boboteaza, prima saptamana dupa Inviere si in saptamana dupa Rusalii).

Se mai tine post si de Inaltarea Crucii, Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul si in ajunul Bobotezei.

Regulile postului ortodox sunt extrem de riguroase, ceea ce ii uimeste adesea pe crestinii apuseni.

Dar, dupa cum spune Filocalia, "postul si stapanirea de sine sunt cele mai importante virtuti crestinesti".

În ciclul agrar, septembrie este prima lună de toamnă, când se adună roadele şi se mulţumeşte lui Dumnezeu pentru cele dăruite.
Se încheie vechiul an agricol şi se începe un nou an agricol, acum pregătindu-se semănăturile de toamnă. Aşadar, orice sfârşit este şi un început, după cum, şi în viaţa fiecărui om, sfârşitul vieţuirii pământeşti face trecerea spre ultima etapă, viaţa veşnică.
În Sinaxarul de peste tot anul de la finalul Ceaslovului la ziua întâi a lunii septembrie citim că se face pomenirea anului nou bisericesc şi începutul indicţionului.
Biserica Ortodoxă prăznuieşte indictionul luând obicei de la romani, care obişnuiau să facă începutul anului de la acest indicţion; iar indictionul la romani însemna: poruncă. Indictionul (de la latinescul indictio) este o perioadă de 15 ani, al cărui prim an se numeşte şi indictionul întâi şi aşa mai departe până la al 15-lea, după ordinea lor. Terminându-se, astfel, evoluţia celor 15 ani, începe iarăşi o nouă perioadă, şi aşa mai departe. Indictionul îşi are numele de la tributurile extraordinare, destinate pentru plata soldaţilor (acest fel de tributuri se numesc indictiones).
Prăznuim, la 1 septembrie, nu indicţionul moştenit de la romani, ci pe cel aşezat nouă de Împăratul slavei, Hristos, iar Indictionul lui Hristos sunt poruncile lui cele sfinte.
Biserica prăznuieşte această zi de 1 septembrie ca începutul anului bisericesc pentru următoarele motive: mai întâi, pentru că, după o veche tradiţie, la această dată Dumnezeu a început crearea lumii; în al doilea rând, pentru că luna septembrie se consideră început al anului nou bisericesc şi de aceea Biserica, mulţumind lui Dumnezeu pentru roadele de peste an, se roagă ca şi noul an să fie roditor; iar în al treilea rând, pentru că în această zi a intrat Mântuitorul Iisus Hristos în sinagoga iudeilor şi dându-I-se cartea proorocului Isaia, deschizând-o, era scris: „Duhul Domnului peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc... şi să propovăduiesc anul Domnului cel bine primit” (Isaia 61, 1 – 2).
Anul reprezintă o treaptă pe scara vieţii. A o parcurge înseamnă o permanentă depăşire. Pentru a fi cu adevărat „nou” trebuie o înnoire spirituală. Nu mă înnoiesc cu adevărat dacă îmbrac o haină nouă, dar mă înnoiesc dacă mă schimb în interiorul meu, dacă din mândru devin smerit, din rău – bun, din zgârcit darnic şi aşa mai departe. Spre aceasta ne îndeamnă anul bisericesc.
Anii contează nu prin numărul lor, ci prin calitatea lor, iar calitatea se măsoară cu cât am crescut, cu cât ne-am înnoit, cu cât ne-am însuşit Cuvântul lui Dumnezeu. El este cel care ne măsoară anii vieţii, El este adevărul care ne umple viaţa de adevărata Bucurie. Dumnezeu este Creatorul timpului şi al lumii, care binecuvântează cununa anului, bunătăţii Sale, Iar orice an, orice timp, este darul lui Dumnezeu pentru noi.



RUGACIUNE LA ANUL NOU BISERICESC
Hristoase, Mântuitorul nostru, Cel Ce cu suflare de viaţă în pântecele maicii mele m-ai alcătuit din nespusa Ta iubire de oameni şi sub lumina vieţii pământeşti m-ai adus, ca să îmi înalţ mintea la Tine, Soare al dreptăţii, Care luminezi tuturor cu razele mântuirii. Binecuvintează fiecare început al anului pe care Ţie îl aducem spre a-l face roditor de fapte bune, trimiţând nouă ploaia darurilor Tale bogate. Pe mine, cel ce mă lenevesc a mă ruga în toată vremea şi călătoresc în pământul patimilor mă înţelepţeşte a alerga ca un cerb la izvorul pocăinţei şi a mă hrăni mai mult nu cu mâncarea cea stricăcioasă, ci cu dumnezeieştile gânduri ce ridică mintea din cele de aici.

Astăzi, odată cu înnoirea anului să înnoim şi noi făgăduinţa pocăinţei, lepădănd hainele întunecate ale patimilor şi îmbrăcând sufletul cu podoabele virtuţilor.
Astăzi, să ne hotărâm a merge pe cărările rugăciunii cu stăruinţă, netemându-ne de viforul ispitelor de multe feluri cu care vrăjmaşii mântuirii noastre caută să ne abată de pe calea nevoinţelor.
Astăzi, să înălţăm gândurile inimii spre Cel Ce a zidit cerurile şi nu încetează a ne revărsa nouă ploaia milostivirii Sale neîmpuţinate.
Astăzi, să lepădăm somnul lenevirii şi umplându-ne de harul Duhului Sfânt, să luăm trâmbiţa rugăciunii şi să viersuim cu îngerii, făcând măriri Celui Ce este mai presus de orice laudă.
Astăzi, să începem a trăi restul vieţii pământeşti, ca şi cum ne-am afla în ultimul an al vieţuirii noastre, cu amintirea morţii şi a chinurilor iadului îndemnând inima nostră împietrită spre umilinţă. Să mulţumim milostivirii lui Dumnezeu, Care în mijlocul împietririi inimii noastre, dormitând noi în pământul lenevirii, nu a încetat să ne cerceteze cu iubirea Sa de oameni şi în anul ce a trecut insuflându-ne gândurile de pocăinţă, măcar că nu ne-am ostenit noi să răspundem, pe măsură chemării dumnezeişti, la darul de curăţire, luminare şi sfinţire a sufletelor noastre.
Astăzi, să închinăm gândurile noastre Celui Ce are totdeauna urechile deschise spre auzirea suspinurilor smerite ale celor ce-şi îmbracă sufletele cu haina mântuitoare a umilinţei.
Astăzi, primind, prin milostivire dumnezeiască, comoara harului, să lucrăm cu osârdie faptele mântuirii, ca să ne învrednicim la încetarea curgerii anilor vieţii noastre de glasul Stăpânului: ,, Bine, slugă bună şi credincioasă, intră întru bucuria Domnului Tău !”. O, Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, revarsă în inimile noastre roua harului ca dar de început spre a porni şi noi, cei leneşi, pe cărarea nevoinţelor.
Ca Cel Ce ne-ai pus nouă timpul acesta pământesc drept acoperământ al vieţii sub care ne mişcăm, dă-ne nouă totdeauna acoperământul Duhului Sfânt Ce transformă timpul acesta trecător în veşnicia lui Dumnezeu.
Fii Milostiv nedreptăţilor noastre şi treci cu vederea ca un Îndurat nedesăvârşirile vieţii noastre, cu care neîncetat mâniem bunătatea Ta cea nemăsurată.
Cu degetul Tău cel dumnezeisc scrie în cartea inimilor noastre cea dintâi slovă din abecedarul smereniei celei adevărate reflectate în faptă şi cuvânt.
Cu picătura iubirii Tale de oameni sfarmă împietrirea inimii noastre ticăloase cea închise iubirii faţă de aproapele şi totodată străină iubirii de Dumnezeu.
Întăreşte pe piatra răbdării sufletele noastre, cele ce se primejduiesc în flacăra mâniei şi a altor patimi de ocară, care ne aruncă cinstea în rândul necuvântătoarelor.
Dobitoacelor celor fără de minte ne-am asemănat, neascultând sfaturile cele duhovniceşti şi hrănindu-ne cu noroiul patimilor.
Cu dumnezeieştile Tale cuvinte sfinţeşte inimile, minţile şi gurile noastre cele ce s-au făcut căi pe care au alergat minciunile şi alte cuvinte departe de adevăr.
Cu lumina darurilor Tale risipeşte întunericul din cămara sufletelor noastre.
Deschide-ne uşa pocăinţei, ca să ne învrednicim şi noi a ajunge în staulul Tău, unde fiind îngrădiţi cu stâlpii dogmelor suntem apăraţi de ereziile cele ucigătoare de suflete.
Păzeşte cetatea sufletelor noastre netulburată de săgeţile ispitelor şi întăreşte-ne totdeauna pe piatra mărturisirii Adevărului.
Biserica Ta, cea împodobită cu porfira mucenicilor o arată până la sfârşitul veacurilor nebiruită de fiarele ereziilor, sfinţind sufletele noastre ca biserici vii întru care Se sălăşluieşte Hristos, Capul Bisericii şi Ocârmuitorul minţii noastre.
Deci, odată cu începutul noului an bisericesc, dă-ne nouă Mult Milostive Stăpâne, să punem începutul cel bun al pocăinţei, ca la sfârşitul acestui an, prin milostivirea Ta să ne învrednicim a culege şi noi roadele faptelor bune, pentru care să aducem mulţumire.
Primeşte nevrednicele noastre gânduri răsărite în inimă sub suflarea Duhului Tău iubitor, Care nu încetează a ne chema din întunericul patimilor la lumina pocăinţei.
Ştiind neputinţa noastră cea multă şi aplecarea gândului nostru spre deşertăciunile lumii, Însuşi întăreşte-ne cu harul Tău ca să ne şi facem plinitori în faptă a gândurilor bune, ce stau la temelia înnoirii noastre duhovniceşti.
Păzeşte-ne de tot sfatul celui viclean şi luminează cărarea mântuirii noastre, lărgind calea inimii noastre spre trecerea cetei gândurilor celor luminoase,care zugrăvesc iubirea faţă de aproapele şi neîncetatul dor după Dumnezeu.
Cu mâna Ta cea tare păzeşte-ne pe noi de căderile în groapa răutăţii, de smintelile lumii şi de îmboldirile trupului cu sabia păcatului.
Întăreşte mintea noastră cu harul Tău, ca să rămână neîntinată de deşarta cugetare a acestei lumi iubitoare de păcat, şi păzeşte comoara inimii noastre cu sabia gândului smerit, ca tâlharii noştri nevăzuţi, patimile, să nu ne sărăcească pe noi de darul milostivirii Tale.
Îmbracă sufletul nostru cu haina curăţiei şi-l înfrumuseţează cu podoabele virtuţilor, ca să intrăm în cămara Ta de nuntă cu bucurie şi să primim şi noi cununa răsplătirii. Pentru toate binefacerile ştiute şi neştiute de noi, Îţi aducem nevrednica noastră mulţumire, cerându-Ţi să păzeşti lumea, pe care a zidit-o mâna Ta, întru pace, ca să aflăm şi noi calea bucuriei, de pe care Adam a fugit, vădit fiind de păcat.
Cu puterea Crucii Tale întăreşte-ne Doamne, ca să ne arătăm şi noi următori ai căilor jertfirii celei mântuitoare arătate de Hristos.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor Tăi, dă-ne nouă Stăpâne, darul mântuirii, nu pentru vrednicia noastră, că n-am făcut nici un bine înaintea Ta, ci pentru iubirea Sfinţilor Tăi şi milostivirea Ta cea neîmpuţinată, revărsată şi asupra celor păcătoşi; ca, astfel, să Te lăudăm pe Tine în toate zilele vieţii noastre şi să-Ţi cântăm cu bucurie mulţumitoare: Doamne, slavă Ţie, pentru toate !

EVANGHELIA ZILEI

Ajutati la construirea Catedralei Neamului

construimcatedrala.ro

Contor Web


Totalul afişărilor de pagină ultimele 7 zile

web site traffic statistics