Toţi
cei care credem în Domnul nostru Iisus Hristos, ne numim creştini.
Însă
uneori vă puneţi întrebarea de ce sunt mai multe culte (credinţe,
confesiuni) creştine? Şi ortodocşi, si catolici, şi protestanţi,
şi baptişti, şi adventişti, şi penticostali, şi alte culte.
Unde este adevărul, căci toţi aceştia susţin că la ei este
adevărul, la ei este credinţa cea adevărată.
În
Sfânta Carte scrie că Hristos este capul Bisericii (nu al
bisericilor). Deci Biserica este una, căci Hristos are un singur
cap. Care să fie Biserica adevărată ?
Haideţi
să coborâm în timp spre începuturile creştinismului, la origini.
La
Înălţarea la Cer, Domnul Hristos oare a lăsat mai multe credinţe
creştine pe pământ ? Noi cunoaştem credinţa de la Ucenicii
Domnului, de la Sfinţii Apostoli şi Evanghelişti. Aţi auzit cumva
că unii apostoli erau ortodocşi, alţii catolici, alţii adventişti
? Nu, desigur. La început a fost o singură credinţă, o singură
Biserică. Creştinii s-au ghidat mai întâi după învăţătura
primită de la Apostoli, care s-a transmis prin tradiţie. Mai târziu
o parte din această tradiţie a fost scrisă în Sfintele
Evanghelii, în Faptele Apostolilor, în Epistole, în scrierile
Sfinţilor Părinţi. O vreme toate au fost bune şi frumoase. Dar ce
s-a întâmplat după aceea. Unii oameni, din mândrie, din
îngâmfare, au răstălmăcit învăţătura sănătoasă primită
de la Ucenicii Domnului, şi au adus unele interpretări, unele
inovaţii în cult şi în dogmă. Însă Părinţii Bisericii din
toată lumea creştină, călăuziţi de Duhul Sfânt, s-au strâns
în Sinoade (Soboare, un fel de congrese internaţionale), unde au
discutat problemele apărute şi au restabilit ordinea în Biserică,
iar rătăciţii au căzut sub blestemul Bisericii. Au fost şapte
asemenea Sinoade în decursul istoriei, la care au participat sfinţi
mari (ex. Sf. Nicolae, Sf. Spiridon, Sf. Împărat Constantin cel
Mare etc.) unde s-a stabilit cu exactitate cum trebuie să credem, ce
trebuie să credem (Crezul), unde s-a demonstrat, uneori în chip
minunat, că icoana şi crucea nu sunt idoli, că Sf. Duminică este
ziua Domnului, ziua eliberării noastre din robia iadului, şi multe
alte lucruri necesare cultului creştin.
A
mers aşa Biserica mult timp, cca. o mie de ani.
La
anul 1054 apare în Biserică Marea Schismă, adică o mare ruptură,
o separare a părţii de răsărit a Bisericii (Bizanţ), de partea
de apus (Roma), datorită pretenţiei papilor din apus de a-şi
exercita supremaţia asupra întregii Biserici creştine, ceea ce nu
era în concordanţă cu hotărârile Sinoadelor Ecumenice, mai ales
că Apusul făcuse unele modificări în dogmă (ex. Filioque la
Crez).
În
cadrul bisericii apusene a apărut o altă ruptură când s-au
desprins protestanţii (care au protestat din anumite motive
împotriva papei). Din protestanţi s-au desprins alte grupări
creştine, care şi-au făurit un cult după bunul lor plac,
nemaipăstrând aproape nimic din cultul creştin stabilit la Cele
Şapte Sinoade Ecumenice. Prin urmare unii ţin sâmbăta ca zi de
odihnă; nu mai păstrează Sfintele Taine ale Bisericii; fug de
cruce, de icoană, de tămâie; nu mai au sfinţi, nu mai au preoţie,
nu mai au biserică. Unii au ajuns chiar să-i cunune pe homosexuali,
să facă femei preoţi, şi multe alte rătăciri.
După
desprinderea de Biserica primară, toate celelalte culte şi
confesiuni au făcut tot felul de modificări după poftele şi
neputinţele oamenilor.
Doar
Biserica noastră Ortodoxă de Răsărit mai păstrează în
totalitate predaniile şi tot ce ne-a fost lăsat de la Sfinţii
Apostoli şi de la Sfinţii Părinţii noştri, care şi-au vărsat
sângele, ca mucenici, pentru păstrarea neştirbită a sfinţeniei
Bisericii Strămoşeşti. Ea este Biserica adevăratei slave (în
greacă, ortho = corect, doxa = slavă) a lui Dumnezeu.
Dumnezeu
arată lumii că Biserica Ortodoxă este cea adevărată prin mai
multe minuni, şi anume:
1.În
fiecare an, la Ierusalim, în Biserica Sfântului Mormânt, numai şi
numai la Paştele ortodox, coboară din Cer o lumină dumnezeiască
(Sfânta Lumină), care aprinde vata ce este aşezată pe Sfântul
Mormânt şi lumânările din mâinile credincioşilor. Această
lumină nu este o lumină materială, căci la început, câteva
minute nu frige. Au fost vazuti mulţi oameni trecându-şi mâinile
şi bărbile peste această flacără sfântă, fără să se ardă.
Această
minune o văd şi celelalte religii şi culte, dar stau împietriţi
în mândria lor şi nu vin la adevărata credinţă.
2.
Ştim cu toţii că Agheasma Mare pe care o săvârşeşte preotul
ortodox la Bobotează nu se strică. Exista la unii credinciosi
agheasmă de aproape 40 de ani, şi este aşa de plăcută la gust ca
şi cum ar fi fost sfinţită în acea zi ! Unii spun că agheasma
noastă nu se strică fiindcă preotul foloseşte busuioc şi cruce
de argint. Nu este adevărat ! Agheasma se sfinţeşte şi cu cruce
de lemn, şi tot la fel este. Unii oameni au încercat să prepare şi
ei agheasmă, procedând precum preotul, dar mare le-a fost mirarea
când au văzut că „agheasma” lor s-a stricat, iar cea sfinţită
de preot a rămas curată.
3.
Creştinii care au dus o viaţă sfântă, sunt proslăviţi de
Dumnezeu, căci după moarte trupurile lor, în multe cazuri, nu
putrezesc şi sunt plăcut mirositoare. De exemplu Sfântul Ioan
Iacob de la Hozeva, român de neam. Sau mai recent, după cum ştiţi
din presă, Părintele Ilarion Argatu de la Mânăstirea Cernica, la
care, când era în viaţă, alergau mulţi creştini pentru
rezolvarea necazurilor lor, a fost găsit după şapte ani
neputrezit.
4.
Cunoaşteţi destule cazuri de părinţi duhovniceşti ortodocşi
plăcuţi lui Dumnezeu, care au primit darul înainte-vederii şi
care atunci când aţi alergat la dânşii deja vă cunoşteau
necazurile şi ştiau şi cum vă cheamă.
5.
Aţi auzit, sau aţi văzut icoane ortodoxe care plâng cu lacrimi de
sânge sau de mir. Uneori mirul care a izvorât din aceste icoane a
depăşit cu mult greutatea icoanei.
Şi
sunt multe alte dovezi palpabile din care rezultă că Biserica
Ortodoxă este Biserica lui Hristos. Le veţi afla dacă veţi veni
mai des la biserică şi veţi citi mai multe cărţi ortodoxe şi nu
toate prostiile de prin reviste şi ziare care fac reclamă
păcatelor: desfrânării, violenţei, lăcomiei, lenei, luxului şi
altor păcate.
In
continuare va prezentam o frumoasa predica a Parintelui Ilie Cleopa
despre dreapta credinta crestina.
DREAPTA
CREDINŢĂ
de
Parintele Ilie Cleopa
Sa
stiti ca radacina si viata poporului nostru, inaintea lui Dumnezeu,
este credinta cea dreapta in Hristos, adica Ortodoxia. Noi ne-am
increstinat de aproape doua mii de ani, din timpul Sfantului Apostol
Andrei.
Colonistii
romani, carora le-au predicat Sfintii Apostoli Petru si Pavel la Roma
si cei din Grecia, cand au venit aici cu legiunile romane, au adus
credinta ortodoxa. Eram daci pe atunci; stramosii nostri dacii si
romanii, de la care am ramas noi romanii. De atunci, de cand am
primit sfanta si dreapta credinta in Dumnezeu, poporul nostru a avut
viata. Pana atunci a fost mort; numai cu trupul era viu, iar cu
sufletul era mort. Viata poporului roman este dreapta credinta in
Iisus Hristos. Bagati de seama ! Ca popor crestin de doua mii de ani
de cand suntem noi, am avut toata administratia noastra si toata
traditia noastra sfanta. Sa tinem cu tarie la credinta Ortodoxa.
Ati
vazut dumneavoastra, de la primii voievozi crestini ai romanilor, de
cand sunt cele trei Tari Romane, Moldova, Muntenia si Ardealul, toti
au fost crestini ortodocsi.
Ati vazut pe Mihai Viteazul ? Mama lui a fost calugarita. Du-te la Manastirea Cozia si vei vedea langa Mircea cel Batran, care a intemeiat aceasta manastire ca-i inmormantata acolo, o lespede de piatra pe care scrie : " Aici odihneste Monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazul ". Ai auzit ? El domn peste trei principate si mama lui calugarita. Apoi si Stefan cel Mare. Du-te la Manastirea Probota, unde este ingropat Petru Rares, facuta de el. Vei vedea langa dansul scris : " Aici odihneste roaba lui Dumnezeu, Monahia Maria Oltea, mama lui Stefan cel Mare ". Ei domni si mamele lor calugarite ! Vedeti voi cata unire era intre credinta si conducere atunci ? Cel ce conducea tara avea mama calugarita si frate calugar. Asa trebuie sa murim !
Ati vazut pe Mihai Viteazul ? Mama lui a fost calugarita. Du-te la Manastirea Cozia si vei vedea langa Mircea cel Batran, care a intemeiat aceasta manastire ca-i inmormantata acolo, o lespede de piatra pe care scrie : " Aici odihneste Monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazul ". Ai auzit ? El domn peste trei principate si mama lui calugarita. Apoi si Stefan cel Mare. Du-te la Manastirea Probota, unde este ingropat Petru Rares, facuta de el. Vei vedea langa dansul scris : " Aici odihneste roaba lui Dumnezeu, Monahia Maria Oltea, mama lui Stefan cel Mare ". Ei domni si mamele lor calugarite ! Vedeti voi cata unire era intre credinta si conducere atunci ? Cel ce conducea tara avea mama calugarita si frate calugar. Asa trebuie sa murim !
Au
cunoscut ca totul este desertaciune. Da, erau adevarati domni. Oricat
ar fi, viata asta este umbra si vis ! Este o scurta trecere ! Dar eu
cand mor, ma duc la o viata care nu are sfarsit. Cine are sa se roage
pentru mine ? Asa cugetau inaintasii.
Ai
vazut ca toti isi faceau cate o manastire si mormant in manastire ?
Fericiti si de trei ori fericiti au fost domnii nostri ortodocsi :
Stefan cel Mare si Sfant, la Putna; Ieremia Movila si Gheorghe
Movila, la Sucevita; Petru Rares, la Probota; Lapusneanu, la Slatina;
Alexandru cel Bun, la Bistrita; Mircea cel Batran, la Cozia. Ai auzit
unde era inima lor ? Unde este inima ta, acolo va fi si comoara
ta. Pentru aceea au facut ei manastiri, ca sa fie pomeniti sute
de ani la Sfanta Liturghie.
Stefan
cel Mare n-a fost baptist ! Mircea cel Batran n-a fost evanghelist
sau adventist ! Alexandru cel Bun n-a fost martorul lui Iehova;
nebunii astia care au iesit acum. Nici o secta nu exista in tara
noastra pe atunci. Acestia vin din strainatate, platiti de masoni, sa
ne strice dreapta credinta si originea noastra si radacina noastra de
popor ortodox.
Ce
spune Sfantul Efrem Sirul ? " Cu omul eretic sa nu vorbesti, in
casa sa nu-l primesti, la masa sa nu stai cu dansul, buna ziua sa
nu-i dai ". Acestia sunt inaintemergatorii lui Antihrist. ca
Mantuitorul a spus la Efeseni, prin Apostolul Pavel : Biserica
este Trupul lui Hristos, iar cap al Bisericii este Hristos.
Fiecare sectar care s-a despartit de Biserica, s-a despartit de
Hristos. Este om al satanei.
Evanghelia
spune : In vremea de apoi vor iesi hristosi mincinosi si pe multi
vor insela. Paziti-va de sectari, care dau brosuri prin trenuri,
prin gari si prin cutiile de posta si unde vad oameni, dau gratuit
otrava lor. cand vei vedea o carte ca nu are aprobarea Sfantului
Sinod si nu are cruce pe ea, da-o pe foc, chiar Biblie daca este !
Daca-i
sectara si scrie sa nu va mai inchinati la icoane, da-o pe foc ! Nici
un pacat nu ai ! Aceasta este otrava semanata de inaintemergatorii
lui Antihrist. Toate sunt otrava.
Sa
tineti credinta pe care ati supt-o de la piepturile maicilor voastre
! Sa tineti credinta pe care o avem de doua mii de ani ! Nu va luati
dupa slugile satanei, care vin din Apus cu milioane de dolari. Ei
cumpara pe cei prosti si nelamuriti in credinta, sa rupa unitatea si
sufletul poporului roman si vor sa faca cele mai mari erezii si
nebunii in tara asta.
Paziti-va
de nebunii acestia ! Au case de rugaciuni, dar acolo-i casa satanei.
Unde nu sunt preoti si arhierei, nu este Hristos. Ca Mantuitorul a
spus asa la Apostoli : Luati Duh Sfant ! Carora le veti ierta
pacatele, iertate vor fi. Iar carora le veti tine, tinute vor fi.Nu
la sectari le-a spus acestea, ci la Apostoli, la episcopi si la
preoti. Caci Apostolii, prin punerea mainilor si prin succesiunea
apostolica, au dat darul Duhului Sfant la toti preotii din lume, prin
hirotonii.
Deci,
bagati de seama, ca sectarii nu au ierarhie canonica; n-au pe Duhul
Sfant in ei; n-au cele sapte Sfinte Taie, nu cinstesc pe maica
Domnului si Sfanta Cruce si nu au mantuire. Auzi ce spune Apostolul
Pavel ? Luati aminte de voi si de turma voastra, intru care v-a
pus pe voi Duhul Sfant pastori, zice la preoti si la arhierei.
Celor
doisprezece Apostoli, pe care i-a ales Hristos, cand S-a inaltat la
cer, le-a spus : Stati in Ierusalim pana va veti imbraca cu putere
de sus !Si la Duminica Mare, dupa zece zile, a venit peste ei
Duhul Sfant de sus, in chip de limbi de foc. Pe urma, vorbeau toate
limbile de sub cer. Si dupa ce i-a imbracat cu putere de sus, i-a
trimis, zicand : Mergand, propovaduiti Evanghelia la toata lumea,
botezandu-i pe ei in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.
Cel ce va crede si se va boteza, se va mantui, iar cine nu, se va
osandi. Deci, Biserica lui Hristos are ierarhie canonica, Duhul
Sfant este in Biserica si cap al Bisericii este Hristos. Toti
sectarii care s-au rupt de Hristos si nu merg la Biserica, sunt fiii
lui Antihrist si inaintemergatorii satanei. Sa nu va luati dupa ei !
Sa nu spuneti ca nu v-am aratat adevarul !
Sa
tinem credinta noastra pe care au tinut-o toti voievozii nostri si
toti protoparintii nostri si toti romanii cei adevarati. Daca vrei sa
fii fiu adevarat al lui Hristos si al Tarii Romanesti, sa tii
credinta cea dreapta, ortodoxa, care o tinem de doua mii de ani. Daca
nu, nu esti fiu al lui Hristos si al Bisericii, si esti strain de
neamul romanesc. Nu poti fi cetatean crestin si roman, daca nu ai
dreapta credinta in Hristos. Esti strain. Nu esti fiu al tarii. Ca
fiu adevarat al Romaniei este cel care-i ortodox, pentru ca Biserica
Ortodoxa predomina in tara noastra de doua mii de ani. Iar pe cei
care-s sectari sa nu-i primim in casele noastre.
Iar
cei care au confesiuni aprobate de stat, cum sunt catolicii si
lipovenii, treaba lor. Aceia sunt cu credinta lor. Dar acestia care
s-au rupt din Biserica Ortodoxa si s-au facut sectari, nu sunt fii
adevarati ai tarii noastre, nici ai Bisericii, ci sunt
inaintemergatori ai satanei. Asa sa stiti. Sunt prooroci mincinosi
care vor sa va rupa credinta si sa duca la pierzare, poporul nostru
bland. Tineti dreapta credinta si nu ascultati de ei!
Tara
noastra romaneasca a fost ortodoxa dintotdeaunua si trebuie sa tina
linia Ortodoxiei. Ortodocsi ne-am nascut de la origine, de la
colonizarea Daciei, ortodocsi am trait timp de doua mii de ani si
ortodocsi trebuie sa stam pana la moarte. Asta este adevarata
credinta ortodoxa a Romaniei. Nu primiti nimic din afara, ca toti vor
sa ne strice unitatea neamului, a credintei si a Bisericii. Toti
acestia sunt vrajmasii Crucii lui Hristos.
Noi,
dintru începutul plămădirii acestui neam, aşa ne ştim, români
şi creştini ortodocşi. Aşa ne-am născut şi avem datoria să
păstrăm curat şi deplin ce am moştenit de la străbuni, ca de la
Dumnezeu. Dar noi, obşte ortodoxă română, să nu uităm niciodată
evlavia, râvna şi jertfa domnitorilor, strămoşilor şi părinţilor
noştri, cu care ei au apărat de-a lungul aproape a două mii de
ani, patria şi această credinţă care le-au fost date drept sfântă
moştenire de la Domnul nostru Iisus Hristos, prin Duhul Sfânt în
Biserica Sa dreptmăritoare.
Nu
vrem să stricăm liniştea nimănui în cele ale conştiinţei, dar
nici nu vrem a ne depărta şi a părăsi moştenirea străbună în
care noi simţim că stă unitatea adâncă a neamului nostru.
Pentru
noi, patria şi ortodoxia sunt "grădina Raiului" dată
nouă de Dumnezeu să "lucrăm în ea şi să o păzim"
(Facere 2,15) cu sfinţenie.
Să
ştiţi că nu toată credinţa în Dumnezeu este bună. Auzi ce
spune marele Apostol Pavel: Fiule Timotei, sfătuieşte pe
creştini să fie sănătoşi în credinţă. Poate să creadă
cineva în Dumnezeu şi credinţa lui să nu-i aducă nici un folos,
dacă nu crede cum mărturiseşte Biserica, adică credinţa
adevarată Ortodoxă. Şi dracii cred în Dumnezeu! Nu spune
Apostolul Iacob (cap. 2,19) că şi demonii cred şi se cutremură?
Dar la ce le foloseşte diavolilor credinţa, dacă ei nu fac voia
lui Dumnezeu?
Primul
fel de credinţă este credinţa dreaptă, adică ortodoxă,
singura care este lucrătoare şi mântuitoare.
Apoi
este credinţa schismatică. Schismatici sunt acei cu stilul
vechi de la noi. Ei au credinţa ortodoxă, exact ca noi, dar fiindcă
nu ascultă de Biserică, se numesc dezbinaţi de Biserică. Sunt
afurisiţi de Biserică, până vin şi se întorc înapoi, să
asculte de Sfântul Sinod.
Credinţa
schismatică este şi credinţa catolică, care înseamnă
universală, dar nu mai este dreaptă, adică ortodoxă, căci au
schimbat unele dogme stabilite de Sfinţii Apostoli şi Sfinţii
Părinţi la cele şapte Sinoade Ecumenice. Din această cauza ei
s-au rupt de credinţa şi de crezul ortodox şi cred în Papa.
Apoi
este credinţa eretică. Şi sectarii cred, dar asta este
credinţă eretică. Dacă cineva strâmbă credinţa ortodoxă, ea
nu mai este dreaptă şi nu-i plăcută lui Dumnezeu. Că marele
Apostol Pavel spune aşa: Pace peste cei ce vor umbla cu dreptarul
acesta - adică cu dreapta credinţă -, şi peste toţi
aleşii lui Dumnezeu. Şi iar zice: Fiule Timotei ,luptă-te
ca un bun ostaş al lui Iisus Hristos, că cine nu se luptă după
lege, nu se încununează (2 Timotei 2, 5).
Deci
este o luptă şi o credinţă lucrătoare, când se face după legea
lui Dumnezeu. Aceasta este credinţa dreaptă. Iar dacă nu-i
credinţa dreaptă, aceea este credinţă eretică sau schismatică
sau strâmbă, adică cu abatere de la dreapta credinţă ortodoxă.
Protestanţii
zic "Sola Fide", mântuirea numai prin credinţă. Omul se
mântuieşte numai prin credinţă, fără fapte, zic ei. Oare nu
auzi ce spune Apostolul Iacob? Credinţa fără fapte este moartă
(cap. 2, 20) precum şi faptele fără credinţă. Deci
credinţa care nu este unită cu faptele bune nu este mântuitoare;
căci şi diavolii cred, dar nu fac voia lui Dumnezeu.
Aţi
auzit ce spune marele Apostol Pavel? Acea credinţă este
mântuitoare, care se lucrează prin dragoste. Credinţă
cunoscătoare au şi dracii, iar credinţa lucrătoare o au numai
creştinii cei buni. Credinţa care este împodobită şi
îmbrăcată cu fapte bune este credinţă lucrătoare, care aduce
mântuire sufletului. Numai credinţa care se lucrează prin
dragoste, numită credinţă ortodoxă lucrătoare, îl poate mântui
pe om.
Deci,
să nu vă înşelaţi cu ideile sectarilor, care vin din sânul
Bisericii Protestante, care zic că numai credinţa, adică "Sola
Fide", ajunge pentru mântuire, şi ca pot să-şi facă de cap,
că n-au nevoie de sfat. Sau "Sola Graţia", care înseamnă
mântuirea prin har. Nu este adevărat!
A
zis Apostolul: În dar suntem mântuiţi? Da. Dar acelaşi
apostol care a spus aceasta, a spus şi: Toţi vom sta în faţa
divanului lui Iisus Hristos, ca să luăm fiecare după cum a lucrat,
după faptele lui. Ai auzit că cere fapte?
Şi
Mântuitorul spune în Evanghelie: Când va şedea Fiul Omului pe
scaunul slavei Sale... şi va răsplăti fiecăruia după faptele
lui; şi în psalmul 61 zice: Că Tu vei răsplăti fiecăruia
după faptele lui. Auzi ce le spune lor Hristos? Toată fapta
bună sau rea, o va trage Dumnezeu la judecată. Şi în multe
părţi ale Scripturii veţi găsi aceasta. Deci, numai credinţa
dreaptă este mântuitoare, dacă este unită cu faptele.
Auzi
ce spune Sfântul Apostol Iacob: Dacă ar veni cineva la voi şi
ar fi goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele şi v-ar cere
ajutor, şi le-ai zice: Du-te, frate! Mergi în pace! Dumnezeu să te
hrănească; Dumnezeu să te facă sănătos, Dumnezeu să te
primească, dar nu i-ai dat nimic, care ar fi folosul? (Iacob 2,
14-17). Ferească Dumnezeu! Dumnezeu putea să-l miluiască fără
să-l trimită la tine. Dar l-a trimis la tine să vadă dragostea
ta; să vadă credinţa ta; că tu vrei să-l ajuţi, să-l hrăneşti,
să-l primeşti ca pe un străin în casa ta şi să-l adăpi.
Deci,
credinţa ortodoxă unită cu fapta bună este credinţa mântuitoare.
Iar acea credinţă în care nu-ţi pasă de durerea aproapelui tău,
este credinţa stearpă, nelucrătoare şi nu aduce mântuire, căci
credinţa fără fapte este moartă.
Credinţa
mozaică, este credinţa evreilor primită prin proorocul Moise.
Ei nu cred în Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, refuzând Legea cea
Nouă adusă de El şi de aceea prigonesc pe creştini.
Altă
credinţă este credinţa păgână, a celor ce nu cred în
adevăratul Dumnezeu.
Cele
mai mari religii păgâne sunt: mahomedanismul, budismul,
brahmanismul, parsismul, hinduismul, şintoismul etc.
Ei se închină
la alţi Dumnezei, care sunt idoli sau diavoli. Ce zice psalmistul
David? Idolii păgânilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de
mâini omeneşti; gură au şi nu vor grăi . .. şi celelalte.
Deci, cine crede în alţi dumnezei şi nu se închină Dumnezeului
Celui în Treime, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Dumnezeu
care a făcut cerul şi pământul, acela are credinţă păgână.
Credinţa
creştină poate fi uneori superstiţioasă, alteori fanatică.
Oamenii care cred în vrăjitorii, în descântece, în vise, în
vedenii şi alte năluciri, aceştia sunt oameni superstiţioşi şi
au credinţa bolnavă sau stricată.
N-ai
văzut ce spune Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah, la
capitolul 34? Precum este cel ce aleargă după vânt şi vrea să
prindă umbra sa, aşa este omul care crede în vise. Că pe mulţI
visele i-au înşelat şI au căzut cei care au nădăjduit în vise.
Cel ce crede în vise este asemenea celui ce merge la vrăjitori.
Dar
ce este credinţa fanatică? Credinţa care nu are la bază dreapta
socoteală. Are un elan în toate: posteşte prea mult, se nevoieşte
prea mult, o ia straşnic cu postul, cu milostenia, cu lepădarea de
sine, cu metaniile şi n-are un bilanţ, n-are o dreaptă socoteală.
Vorba proverbului: "N-o lua lată, că rămâne negrăpată!"
Credinţa
fanatică ştii cum este? Cum ai încărca o maşină cu fel de fel
de bunătăţi şi pe urmă i-ai da drumul la o vale mare fără
frână. Se duce şi unde ajunge, se răstoarnă. Gata! Aşa-i
credinţa fanatică.
Nu
aşa! Toată fapta bună trebuie s-o conducă dreapta credinţă în
Iisus Hristos şi dreapta socoteală sau cumpăna dreaptă.
Dumnezeiasca Scriptură zice: "Nu te abate nici la dreapta nici
la stânga. Calea de mijloc este cale împărătească". Deci,
este o credinţă care nu are echilibru, o credinţă fără dreapta
socoteală se numeşte fanatică. O ia într-o parte şi mai încolo
se răstoarnă.
Pr.
Ilie Cleopa
Dumnezeului
nostru slava!
Amin!
Gherasim
Ogheru