Grijile lumesti si societatea consumista.

O problema deosebita a societatii umane actuale, tratata de psihologi, este consumismul/consumerismul. Deviza omului modern se pare ca a devenit "Exist deci cumpar, cumpar deci exist". Traim intr-o societate de consum care este viabila doar in masura in care omul ruleaza banii cu viteza din ce in ce mai mare. La baza societatii stau banii. In acest sistem murdar, omul nu mai are valoare in sine ci doar in calitate de cumparator si de consumator. Doar consumul duce la o noua productie, asigurand functionarea cercului vicios in care omul se invarte incontinuu.

Dar de unde vine acest instinct de a consuma sau de a poseda cat mai multe bunuri si valori, chiar daca nu avem nevoie neaparata de aceste lucruri?

Dorinta de cumparare de bunuri si servicii ne este insuflata constant de mass - media care ataca violent pe oameni cu spoturi publicitare care mai de care mai tentante. Aceste spoturi publictare ating exact in slabiciunile sufletesti ale oamenilor, gadila orgolii si incita spre dorinte si ispite trupesti. In aceasta “miscare browniana” a omului de a-si gasi rostul existentei, apare conceptul de absolutizare si idolatrizare a bunastarii materiale, care pretinde despre sine a constitui reteta suprema de eliberare a omului.

Consumerismul a existat inca din Egiptul Antic, insa a luat amploare incepand cu Revolutia Industriala. In prezent, dupa ultimele studii, se pare ca 80% din populatia Americii de Nord cumpara mai mult decat consuma, in timp ce jumatate din populatia lumii traieste cu mai putin de 2 $ pe zi. Aceasta situatie a determinat aparitia unor miscari precum frugalismul sau minimalismul, prin care se promoveaza un stil de viata modest. Un om care se multumeste cu putin nu va mai fi nevoit sa lucreze pana la epuizare si va petrece mai mult timp in familie. Frustrarile nu se formeaza atunci cand nu avem un lucru, ci atunci cand credem ca avem nevoie de un lucru care este imposibil de obtinut.

Societatea ne promite un Rai pamantesc, o viata imbelsugata pana la moarte, insa ceea ce putem vedea in realitate este o frustrare existentiala, completata de o viata goala si lipsita de sens.

Suntem oameni, nu animale si avem datoria de a trai constient chiar daca aceasta presupune sa stam contra valului.

Din cele prezentate mai sus extragem cateva invataminte cu privire la modul de viata pe care trebuie sa il adoptam noi ca si crestini. 

Din invataturile Mantuitorului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos stim urmatoarele:

25.	De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?
26.	Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?
27.	Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot?
28.	Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc.
29.	Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.
30.	Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
31.	Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?
32.	Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.
33.	Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.
34.	Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.

 (Matei VI, 25-34)

Ce contrast, ce discrepanta exista intre modul de viata al societatii umane actuale si modul de viata pe care Mantuitorul nostru ne porunceste sa-l avem.
Consumismul indeamna spre a avea din ce in ce mai multe in timp ce Mantuitorul ne invata contrariul, sa nu ne facem griji pentru ce vom manca, ce vom imbraca sau alte bunuri necesare vietii.

Pentru omul modern, necredincios si consumist, indemnul si invataturile Mantuitorului i se par nebunesti. I se pare un nonsens si un punct de vedere ireal, visator sau irealizabil faptul ca omul nu trebuie sa isi faca griji cu privire la ce va pune pe masa copiilor sau cu ce se va imbraca sau unde va locui. 
Aceste indemnuri dumnezeiesti trebuiesc insa intelese in spirit ortodox si corect. In pericopa evanghelica Mantuitorul se refera chiar la cei care exagereaza a avea griji in privinta traiului lor. Nu ne indeamna la lene sau la inactivitate, ci prin versetul 33 "Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua" Domnul nostru Iisus Hristos ne spune ca trebuie mai intai sa avem grija de cele sufletesti, sa dam intai hrana sufletului prin invataturi dumnezeiesti, prin pocainta si prin cultivarea acestuia, prin curatirea lui de patimi si slabiciuni, castigand astfel Imparatia Cerurilor, dupa care printr-un mod de viata drept si corect, Dumnezeu are grija sa ne deschida si celelalte usi si oportunitati in viata care ne vor hrani si imbraca in mod corespunzator. Pentru un credincios adevarat acest lucru este cat se poate de simplu de realizat, lasandu-se in mainile lui Dumnezeu intru totul si facand doar ce trebuie, muncind ce i se da sa munceasca si traind dupa oportunitatile ce i se deschid in viata. Crestinul adevarat nu isi face planuri lumesti de viitor pe termen lung si foarte lung, nu se gandeste ce va face peste doi sau trei ani sau nu cere lui Dumnezeu lucruri spre imbogatire. Se multumeste cu ce i se da si traieste curat si in pace cu cei din jurul lui.
Pentru necredinciosi acestea par lucruri ciudate si nebunesti, incercand chiar sa ironizeze si sa desconsidere pe crestinii adevarati. 
Exista insa si griji mantuitoare. Parintele Teofil Paraianu, Dumnezeu sa il odihneasca in randul sfintilor Lui,  ne povestea ca "Da, exista griji mantuitoare. „Toata grija cea lumeasca de la noi s-o lepadam", se spune la slujba, la Sfanta Liturghie. Deci, grijile lumesti trebuie astupate cumva cu increderea in Dumnezeu si in bunatatea Lui, facandu-ne datoria, pentru ca daca nu-ti faci datoria, grijile se inmultesc si ingrijorarea creste. Dar exista si o grija pentru a deveni bun, o grija pentru implinirea voii lui Dumnezeu, grija de a trai corect, grija de a face ceea ce esti dator sa faci. Exista si griji mantuitoare, griji care te ridica, te angajeaza in viata sfanta, grija de a-ti implini datoriile pe care le ai prin situatia in care te gasesti. De exemplu, cineva care are familie, grija de copii, de a-i creste, de a-i educa frumos si bine, grija de a le da o inzestrare spirituala care sa-i pazeasca de necazurile vietii, pentru ca necazurile vietii vin de pe urma pacatelor. Ceea ce vrea Dumnezeu cu noi este ca in fiecare zi sa traim o viata frumoasa si linistita, o viata din care sa lipseasca ingrijorarea pentru lucruri pamantesti, dar in care sa se faca vadita grija de a-I sluji lui Dumnezeu si de a-I face voia Lui. Si in felul acesta omul este angajat spre bine si nu este asuprit de rau" 
Cuvantul domnului mai trebuie inteles si astfel: sa nu ne ingrijoram pentru ziua de maine, dar sa ne facem datoria in ziua de azi. Daca ne facem datoria in ziua prezenta, ziua de maine este rezolvata cu problemele care le-ar aduce daca nu ne-am implini datoria in ziua de astazi. Bineinteles ca toate acestea le avem in vedere cu gandul la Dumnezeu, care l-a facut pe om si cu posibilitatea de a se ingriji. Si chiar si cu posibilitatea de a se ingrijora. Dar Domnul Hristos vrea sa-l despovareze pe om de ingrijorarea pagubitoare si sa-l angajeze cu grija mantuitoare.
De aceea crestinul ortodox autentic traieste viata sa pamanteasca avand ca ghid de vietuire niste repere, principii si valori de la care nu face rabat. 
Crestinul adevarat nu se lasa biruit de rau ci biruieste raul cu binele pe care il face cu smerenie atunci cand este nevoie si este rugat sa il faca.
 Principiile moral-crestine stau la baza randuirii vietii crestinului ortodox autentic. Nu face rabat de la ele si nu face compromisuri daunatoare sufletului sau. Traieste frumos si in pace cu cei din jurul lui dar astfel incat sa nu il supere nici pe Dumnezeu nici pe aproapele sau. Procedeaza in asa  fel incat sa iasa din situatiile vietii cu fruntea sus si placut in continuare lui Dumnezeu. Am mentionat mai sus sintagmele 'crestin autentic', 'crestin adevarat', deoarece observam ca si in biserica noastra exista crestini care una spun si alta fac. Crestini care se automultumesc ca merg o data pe saptamana la sfanta liturghie, ca se roaga acasa, citind rugaciuni, fac metanii sau alte lucruri ce tin de exterior, dar in interior, in sufletele lor urasc pe aproapele, nu fac binele cand li se cere, nu sunt amabili si cuviinciosi cu cei din jurul lor sau chiar facand rau celor ce le fac rau. Exemple concrete pot fi multe, tribunalele sunt pline de plangeri si procese, inchisorile de asemenea, carciumile merg cel mai bine in aceasta perioada de criza, cluburile de noapte sunt pline in weekend-uri, ei bine toti acesti oameni care frecventeaza astfel de locuri daca ii intrebi ce credinta au spun ca sunt ortodocsi, ca merg la biserica, unii chiar se spovedesc si impartasesc, dar nu ii mustra constiinta cand fac rau asupra lor insusi sau altora.  

Un crestin autentic, adevarat, parcticant trebuie sa-si implineasca datoriile care tin de viata spirituala, de rugaciune, de meditatie, de participarea la sfintele slujbe, de punere in valoare a calitatilor sufletesti pentru binele lui si pentru binele altuia, de acumularea de invataturi sfinte, mai ales din Sfanta Evanghelie, cuvintele cele vesnice ale Mantuitorului, de acumularea de ganduri manifestate in cuvant de Sfintii Apostoli. Toate lucrurile acestea sunt spre binele sufletului si aduc apoi si buna chivernisire a trupului. 
Câţi dintre noi mai ţinem cont de cuvintele Fiului lui Dumnezeu? Din păcate, tot mai puţini. Mulţi dintre oamenii zilelor noastre trăiesc doar pentru acestea. Mâncarea, băutura şi hainele sunt cele mai mediatizate de mass-media românească şi chiar de mass-media internaţională. Reclame tot mai agresive la aceste produse, ca şi cum viaţa noastră s-ar derula numai în jurul lor. Din nefericire, pentru mulţi creştini, viaţa nu are sens fără grijile lumeşti. 
Cum alungă Mântuitorul pe amăgitorul lumii acesteia, atunci când i se cere să prefacă pietrele în pâine? Îi spune: "Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu" (Mt. 4, 4). 
Cum ar putea cuvântul lui Dumnezeu să rodească în inimile noastre şi să devină hrană pentru suflet, dacă îl înăbuşim cu grijile lumeşti asemenea spinilor din Pilda semănătorului din Sfanta Evanghelie.

Deci, este necesar ca "Toata grija cea lumeasca sa o lepadam" pentru că numai aşa se pot realiza întâlnirea şi unirea cu Hristos. Să ne îngrijim de candelele sufletului nostru şi să le ţinem aprinse asemenea fecioarelor înţelepte, astfel că, venind Împăratul, să fim primiţi în Împărăţia Sa ca unii care ne-am ostenit în viaţa aceasta cu mântuirea sufletului, iar nu cu satisfacerea poftelor trupului.

Aşadar, să ne îngrijim mai mult de suflet şi mai puţin de cele lumeşti, urmând îndemnul Mântuitorului Hristos: "Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei" (Mt. 6, 34). AMIN.

Gherasim Ogheru