Hristos intra in Ierusalimul inimilor noastre.



O duminica frumoasa si plina de semnificatii, isi croia drum peste Marea Cetate a Ierusalimului. Puzderie de oameni se inghesuiau spre Templul lui Solomon, intr-o procesiune imensa. Mai erau cinci zile pana la sarbatoarea “Trecerii” si toti doreau sa-si aduca ofranda legiuita lui Dumnezeu.
La un moment dat multimea de oameni care se adunase in fata portilor Cetatii Orasului Pacii, a fost starbatuta de un fior si un murmur. Ramuri de finic se agitau spre cer si lumea incepuse sa strige, ca la o comanda:
-Osana! Osana! Bine este cuvantat Cel ce vine in numele Domnului!
Venind dinspre Muntele Maslinilor, se apropia un grup de oameni. Era Iisus din Nazaret, noul Profet al lui Israel, insotit de Apostolii Sai si multime de ucenici.
Iisus venea agale si impartind lumina si pace, calare pe un asin, simbol al ascultarii si supunerii.
Langa El, erau Petru sau Simon fiul lui Iona dar si Andrei, Ioan, Iacov si toti ceilalti apropiati.
Veneau sa se inchine la Templu. Veneau sa petreaca si ei Sarbatoarea Pastelui.
La vederea lui Iisus, lumea cuprinsa de frenezie, isi asternea hainele in calea Acestuia si ii strigau numele, laudand intrarea Lui in Orasul cel Sfant.
Dar nu toata lumea era fericita.
Acest tablou extraordinar al fericirii omenesti, era umbrit de figure hade. Personaje perfide si dusmanoase, erau pregatite sa-L elimine pe acest nou Profet, care promitea saracilor un loc intr-o lume care era promisa doar lor. Celor alesi.
Cine era acest Profet care promitea Cerul saracilor? Cine era Iisus fiul unui umil teslar din Nazaret, care-si permitea sa rastoarne Legea Sfanta? Cu ce putere facea El minunile sau vindecarile? Si cum de isi permitea El, sa nu recunoasca autoritatea lor, a celor legiuiti sa duca poporul la Dumnezeu?
Dar acum, in ovatiile multimii, ei nu mai contau.
Iisus venea sa aduca Evanghelia pacii, iubirii, iertarii si mai ales a mantuirii si lor. Ierusalimul, era si el binecuvantat cu prezenta Marelui Profet.
Astazi acest tablou minunat pe care am incercat sa-l zugravesc cu putinele mele puteri, este repetat de fiecare dintre noi de doua mii de ani.
Intrarea Domnului in Ierusalim, inseamna binecuvantare pentru poporul lui Dumnezeu.
Intrarea Domnului in Ierusalim, mai inseamna si intrarea Lui in cetatea sufletelor noastre, in inima noastra, in viata noastra.
Pentru aceasta se cuvine sa dezbracam si noi vesmintele noastre, adica pacatele noastre, sa ne aruncam la picioarele Mantuitorului. Sa ne dezbracam de omul cel vechi si de toate legaturile pacatelor, de toate patimile si desertaciunile omenesti, de toate vorbele cele rele si murdare. Sa lasam rautatea, care este asa de mare in lume, sa lasam hulele si rautatile de orice fel, desfranarile si avorturile, vrajile, descantecele si toate pacatele, sa le aruncam de la noi si sa ducem si noi Stapanului Hristos stalpari de fapte bune.
Sa-L luam pe Scumpul nostru Mantuitor si sa-L asezam pe scaunul inimii noastre ca sa imparateasca intru noi.
Sfanta Biserica, in saptamana aceasta ce vine, ne inlesneste acest lucru, ne pune in fata pe Imparatul Slavei, Imparatul cerului si al pamantului, pe Salvatorul nostru. Ni-L pune in fata batut, chinuit si rastignit pe cruce, iar noi cu lacrimi sa ne marturisim pacatele, sa recunoastem toate nelegiuirile noastre inaintea Lui cu hotarare temeinica de a nu mai face. Sa-L luam prin Sfanta Impartasanie, sa-L asezam in scaunul inimii si al sufletului nostru pastrandu-L si ascultandu-L in toate zilele vietii noastre, ca sa fim cu El si El cu noi in veci de veci.
Asa ca astazi, cand paseste spre noi, sa ne bucuram si sa-L poftim la noi si in viata noastra, spunandu-I:
-Osana! Bine ai venit iubitul meu Mantuitor si Domn! Pofteste de locuieste in mine in veci!


Preot Daniel Ivan

EVANGHELIA ZILEI

Ajutati la construirea Catedralei Neamului

construimcatedrala.ro

Contor Web


Totalul afişărilor de pagină ultimele 7 zile

web site traffic statistics