Ignoranta fata de Dumnezeu vs staruinta in rugaciune.

In duminica a saptea dupa Pogorarea Sfantului Duh, in bisericile noastre dreptmaritoare crestine se citeste o pericopa evanghelica de o incarcatura spirituala deosebita si foarte actuala in zilele noastre. Iata cum spune Sfanta Evanghelie:

"In vremea aceea, pe când trecea Iisus, doi orbi se ţineau după El şi strigau şi ziceau: „Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David!“ După ce a intrat în casă, au venit la El orbii şi Iisus i-a întrebat: „Credeţi că pot să fac Eu aceasta?“ Ei I-au zis: „Da, Doamne!“ Atunci S'a atins de ochii lor zicând: „Fie vouă după credinţa voastră!“ Şi s'au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: „Luaţi seama, să nu ştie nimeni“. Dar ei, ieşind, L-au vestit în tot ţinutul acela. Şi plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon. Şi scoţându-i-se demonul, mutul a vorbit. Iar mulţimile se minunau, zicând: „Aşa ceva niciodată nu s'a arătat în Israel!“ Dar fariseii ziceau: „Cu domnul demonilor îi scoate pe demoni“. Şi Iisus străbătea toate oraşele şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor." (Evanghelia de la Matei IX, 27-35)

 Cate minuni a savarsit Mantuitorul nostru Iisus Hristos in vremea aceea? Cate fapte nemaivazute pana atunci a facut in poporul lui Israel? Se dusese vestea in popor despre faptele sale. Oamenii vorbeau, discutau si se mirau de minunile Sale. Il apreciau si il considerau mare prooroc al lui Dumnezeu, dar minunile Sale erau de neimaginat si nici-un prooroc al Vechiului Testament nu era asemenea Lui. Ce prooroc a mai facut atatea minuni, vindecari, invieri si cati prooroci polarizasera in jurul lor aproape tot poporul, astfel incat unde poposea era imediat intampinat cu bucurie si se inghesuiau care mai de care sa il gazduiasca. Toata lumea auzise de El. 
Doar ce facuse doua minuni de neimaginat in Capernaum unde toata lumea era profund impresionata de acestea, si iata mergand pe cale impreuna cu apostolii si ucenicii Sai s-au luat dupa ei doi bieti orbi care bajbaiau drumul cu toiege subtiri de lemn. Acestia strigau in timp ce mergeau privind in sus cu ochii uscati "Miluieste-ne pe noi Fiule al lui David!", fiindca auzise ca El este din casa lui David ca si semintie. Insa Mantuitorul nu s-a oprit din drumul sau continuind sa mearga impreuna cu ceilalti de parca nu ii auzea pe acesti doi nenorociti. Dar ei staruiau in rugaminti continuind sa strige in urma lor pana cand alaiul a ajuns la casa unde trebuiau sa fie gazduiti. Dupa ce au intrat in casa, cei doi orbi continuau sa strige la intrare cu si mai mare sarguinta cerand ajutorul lui Iisus, intrand dupa El. Atunci Mantuitorul privindu-i cu mila dar si cu admiratie pentru consecventa lor i-a intrebat "Credeti ca pot face Eu aceasta?", adica sa ii vindece de orbire. Cei doi puteau sa raspunda orice. Puteau sa zica: "Incearca, poate poti sa faci ceva cu boala noastra!" sau "Incercam si noi la Tine, poate poti sa ne vindeci!", lasand urma de indoiala. Dar extraordinar, cei doi erau convinsi ca Mantuitorul Iisus poate sa faca acest lucru, ba mai mult l-au considerat ca cel mai mare om de pe pamant, l-au considerat ca pe un om-dumnezeu raspunzand-I scurt si la obiect "Da, Doamne!". Vedeti ce credinta aveau acesti bieti orbi? Erau convinsi ca numai El ii poate ajuta cum ii ajutase si pe altii asemenea lor. Si stiind ca vine la ei in sat l-au asteptat si l-au intampinat cu mult inainte la marginea asezarii, iar cand Iisus a sosit l-au urmat strigand cu staruinta catre El sa ii miluiasca.  Vazand aceasta incredere desavarsita a lor ca numai El ii poate ajuta, Iisus imediat atingandu-se cu mainile sale de Dumnezeu-Om de ochii lor a refacut prin puterea vointei Sale tesuturile alterate ale ochilor lor, reconfigurandu-i si refacand toate functiunile lor redandu-le vederea celor doi nevazatori. Ceva de neimaginat pentru mintea omeneasca. Cu toata stiinta si tehnica medicala a zilelor noastre nu se poate explica nicio minune a Mantuitorului Iisus Hristos, pentru ca El este Creatorul nostru in pantecele mamelor noastre, El ne-a facut, El ne-a proiectat, El ne-a dat infatisarea pe care o avem, suntem creatia lui artistica. Niciun om de la Adam si Eva pana astazi nu seamana unul cu altul, chiar daca aparent sunt identici, tot au ceva care ii deosebesc, terminand cu configuratia irisului ochiului refacut ca in acest caz celor doi orbi. De aici reiese faptul ca Dumnezeu creeaza in permanenta, nu produce mecanic dupa sabloane prestabilite. De aceea este numit si Creator. Creeaza lucrari unicat in orice forma de viata dar si in crearea universului material existent. Nu sunt copii sau imitatii. Nu lucreaza cu materialul clientului creand fiinte si lucruri, asemanandu-se cu un arhitect, ci creeaza materia in forme si structuri unice, configurand creatia Sa conform vointei Sale. De aceea tot ce nu este posibil la oameni este posibil la Dumnezeu. Si in zilele noastre chiar, cate vindecari miraculoase nu face Dumnezeu, unde medicina nu mai da nici-o sansa sau nu are solutii. El este Tatal nostru, Dumnezeu Tatal care salasuieste in Fiul si care actioneaza permanent prin Duhul Sau Sfant desavarsind toata creatia Sa.
Revenind la episodul evanghelic de mai sus, dupa ce minunea a fost savarsita pe loc, instant si fara multa valva, cei doi deschizand ochii lor au vazut prima data fata blanda a lui Iisus care le zambea. Ce tablou! Ce minune! Ce bucurie si entuziasm o fi fost in inimile celor doi fosti orbi cand au vazut chipul Domnului zambindu-le. O fericire imensa si o dragoste fata de El inexplicabila in cuvinte. Se pipaiau si priveau cu mirare cu ochii largi deschisi pe cei din jurul lor razand de bucurie. Erau foarte fericiti si entuziasmati, dar pentru foarte putin timp, deoarece spune evanghelia ca au fost treziti din betia bucuriei de "vorbele aspre" , poruncitoare si categorice ale Mantuitorului care i-au trezit la realitate, spunandu-le "Luati aminte, sa nu stie nimeni!". O porunca greu de tinut, mai ales cand bucuria aceasta mare trebuia impartasita cu apropiatii lor, cu familia, cu rudele si prietenii care ii vor vedea vindecati dupa atatia ani de intuneric. Insa, aceasta porunca data o stia Hristos ca nu poate fi tinuta, dar trebuia sa dea pilda de smerenie celor din jur care au vazut totul si oricum spuneau si altora. Era o pilda de smerenie sa nu ne mandrim cand facem fapta buna, ci sa fim modesti si discreti.
In partea a doua a pericopei ni se spune cum Mantuitorul Hristos imediat dupa ce au plecat din acea casa scoate un demon dintr-un om mut, demon care il poseda si nu il lasa sa vorbeasca. O alta minune care a impresionat asistenta pana la extaz facandu-i pe oameni sa exclame "Asa ceva niciodata nu s-a aratat in Israel!". S-a creat multa valtoare in popor la auzul acestor fapte savarsite de Iisus Hristos. Vorbele au ajuns pana la urechile liderilor religiosi ai vremii fariseii, dar acestia fiind orbiti de mandria diabolica in care traiau nu descopereau ca in fata lor sta Insu-si Cel pe Care il marturiseau in fiecare sambata in sinagogile lor. Ei asteptau pe Iisus Mantuitorul (IEŞUA MESIA, Ieşua = Mântuitor, Mesia = Unsul Domnului) sa vina ca pe un mare lider politic si religios, cum il asteapta si azi, care sa conduca sub toiagul sau prin putere pamanteasca toate popoarele. 
Cata inselare! Daca stiau ei pe cine au in fata, I-ar fi cazut la picioare si L-ar fi slavit ca pe un Dumnezeu ce este. Insa din rautatea lor spuneau "Cu domnul demonilor scoate pe demoni!". Insa Mantuitorul Hristos nu le raspundea provocarilor lor, ci mergea prin toate satele si cetatile, marturisind vestea buna a sosirii Imparatiei lui Dumnezeu chiar in sinagogile lor, insa ei nu pricepeau ca El este Imparatia, El este Imparatul care a venit la noi sa ne scoata din intunericul nestiintei si inselarea demonica in care traim. 
Mergea si savarsea misiunea Sa de a propovadui vestea buna a sosirii Imparatiei Sfintei Treimi (Evanghelia) si vindeca toata boala si neputinta pe care o intalnea in cale. 

Toate aceste fapte nu trebuie sa le privim ca pe niste povesti scrise in Biblie, ca pe niste pilde cu talc sau ca pe niste povestiri despre Dumnezeu pur si simplu. Ele s-au perpetuat si se vor perpetua mereu pana la a doua Sa venire.
 

Cum? Se intampla in zilele noastre ca sunt miliarde de oameni care inca umbla in intunericul spiritual necunoscandu-L pe Dumnezeul Cel viu, umbland dupa sfaturile altor dumnezei interpusi care inseala omenirea. Merg dupa sfatul demonilor care doresc slava de dumnezeu, doresc sa fie respectati, apreciati si laudati de omenire, uneori chiar reusind cu succes sa insele neamuri si popoare intregi. Cati nu umbla dupa glasurile mieroase ale demonilor care blasfemiaza si influenteaza negativ mintile oamenilor vorbindu-le de rau Biserica Ortodoxa a lui Hristos, adevarata Biserica a lui Hristos care a fost intemeiata de apostoli prin randuirea de preoti pe unde au mers in calatoriile lor misionare. Arhieria si preotimea ortodoxa de astazi sunt urmasii apostolilor, avand continuitate apostolica in hirotonire prin punerea mainilor pe capetele celor care sunt chemati de Hristos la preotie. 
Sau cati nu cred in alti dumnezei la ora actuala, necrestini care nu vor macar sa cerceteze scripturile si scrierile vechi ce vorbesc de Dumnezeul cel Viu, Cel Ce Este , Creatorul universului material si a toata viata. 
Acesti orbi insa nu alearga in urma lui Hristos cerandu-I mila, ci stau in intunericul lor gasindu-i moartea intunecati si imprieteniti nu cu Hristos ci cu demonii. 
Acei demoni asemenea acelui demon ce poseda pe mutul care a fost vindecat in aceiasi zi cu cei doi orbi. Acei demoni care poseda si azi pe multi, chiar crestini si ortodocsi pe deasupra de a nu marturisi pe Dumnezeu, de a nu vorbi despre El celor apropiati, fiindu-le chiar rusine sa il marturiseasca pe Hristos. 
Orbirea si mutenia spirituala bantuie pe glob in zilele noastre, facand mai actuala ca oricand aceasta pericopa evanghelica.  Indiferentismul religios, ignoranta fata de Dumnezeu este cea mai raspandita boala spirituala. Foarte multi nu doresc sa stie de Dumnezeu pentru ca sunt obisnuiti in diferite patimi si pacate condamnate de Legea Domnului, iar daca s-ar intoarce la El ca fiii risipitori ar trebui sa le paraseasca. De aceea mai bine aleg sa fie ignoranti fata de Hristos decat sa se lepede de pacat.
Una este sa fi tinut de mic in intuneric nestiind de Dumnezeu, dar cand ai devenit matur si constient sa te trezesti sa realizezi ca traiesti in intunericul pacatului, si alta este sa stii de Dumnezeu dar sa fi orb si mut nemarturisindu-L cum trebuie aidoma fariseilor vremii aceleia sau a ereticilor de azi.
Intrebat fiind odata "Cum de noi ne-am nascut ortodocsi, sau altii catolici sau altii budisti, musulmani sau alte religii?" initial am fost pus in dificultate. Eram intr-un fel criticat si combatut de interlocutor, mustrandu-ma ca il fac pe Dumnezeu nedrept si rau marturisind ca adevarata Biserica a lui Hristos este cea ortodocsa. Ca si cum Dumnezeu i-ar fi condamnat pe neortodocsi inca de la nastere sa nu fie mantuiti de focurile vesnice ale iadului. 
Si gandindu-ma la mine insumi cum de m-am nascut ortodocs am ajuns la concluzia ca datorita parintilor mei care erau ortodocsi, iar ei la randul lor datorita bunicilor mei care erau de asemenea ortodocsi crestini si care si ei la randul lor datorita strabunicilor care datorita stra stra bunicilor, care datorita mosilor mei si care datorita stramosilor mei pana la izvoarele crestinismului pe acest meleaguri, cand apostolii si ucenicii lor au trecut si au lasat samanta crestinismului randuind biserici si preoti, toti au fost ortodocsi. Deci, M-am nascut ortodocs datorita primilor mei stramosi care s-au increstinat! Deci, mergand pe acelasi rationament, la inceputul crestinismului, evanghelia a fost raspandita de apostoli si ucenici in toata lumea. Unii s-au increstinat, altii au ramas pana astazi in intunericul paganismului lor, fiind necrestini. 
Astazi nu se mai propovaduieste Evanghelia in lume? Astazi nu mai sunt arhierei si preoti hirotoniti canonic care cheama la mantuire neamurile? Ba da! Si cine nu lasa pe neamuri sa se boteze crestini ortodocsi? Sa se increstineze asemenea stramosilor nostrii datorita carora noi azi ne-am nascut ortodocsi. 
Aceiasi demoni muti ar fi raspunsul.
  
Sau pentru crestinii de alte confesiuni, acestia au avut stramosi in vechime care s-au lepadat de adevarata Biserica a lui Hristos, devenind eretici, incepand cu catolicismul oficial din 1054 si terminad cu cele mai noi secte crestine de azi care au ajuns la zeci de mii pe tot globul. Ba chiar la inceputurile crestinismului au existat unii care credeau gresit, din aceasta cauza intrunindu-se cele sapte mari sinoade (congrese) ecumenice, unde au fost anatemizati si expulzati din Biserica cei care inselati fiind de demoni invatau gresit despre Evanghelia lui Hristos. Chiar in perioada apostolica au fost unii care rastalmaceau scripturile invatand gresit oamenii despre credinta crestina. "Şi îndelunga-răbdare a Domnului nostru socotiţi-o drept mântuire, precum v-a scris şi iubitul nostru frate Pavel după înţelepciunea dată lui, cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare. Deci voi, iubiţilor, cunoscând acestea de mai înainte, păziţi-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de rătăcirea celor fără de lege, să cădeţi din întărirea voastră" (2Petru; 3,15-17)
In concluzie, din evanghelia de azi trebuie sa extragem doua lucruri. Sa fim credinciosi reali, cum trebuie, drept credinciosi, ortodocsi (orto=dreapta; doxa=credinta). Sa staruim in rugaciune si sa nu deznadajduim niciodata, avand incredere ca la Dumnezeu totul este posibil, numai sa cerem ce ne este spre folosul zidirii noastre sufletesti. 
De asemenea sa nu fim muti, sa nu ne lasam influentati de demonii muti care ne leaga limba cand vine vorba sa il marturisim pe Dumnezeu, oricand, oricat si oriunde. 
Sa nu ne fie rusine cu Hristos! 
Sa il iubim si sa vestim in toata "cetatea" despre faptele Sale. 
Sa fim cu ochii larg deschisi spre Cer si sa slavoslovim in Biserica noastra ortodoxa cu dragoste pe Dumnezeu, nu sa fim orbi si muti! 
Amin!

G.O. 
  

Drepturile porcilor si ignoranta fata de oameni.

In duminica a V-a dupa Rusalii, in sfanta noastra Biserica drept maritoare crestina se aminteste cuvantul evangheliei legat de vindecarea celor doi demonizati din tinutul Gadarei, care spune asa:

"In vremea aceea, trecând Iisus dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi ieşind din morminte şi atât de înfricoşători încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. Şi iată că ei strigau, zicând: „Ce este nouă şi Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Venit-ai aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?“ Şi la o bună depărtare de ei era o turmă mare de porci care păştea. Iar demonii Îl rugau, zicând: „Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci“. Şi El le-a zis: „Duceţi-vă!“ Iar ei, ieşind, s'au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s'a repezit de pe stâncă'n mare şi a pierit în apă. Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus totul, şi despre cele întâmplate cu demonizaţii. Şi iată, toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să plece din hotarele lor. Intrând în corabie, Iisus a trecut dincoace şi a venit în cetatea Sa."

Citind aceste cuvinte ramanem profund impresionati de bunatatea si dragostea Mantuitorului Iisus Hristos aratata celor doi oameni indraciti. Inchipuiti-va un drum ce trece pe langa un cimitir, iar toti cei care treceau prin acel loc erau intampinati de cei doi demonizati care strigau si speriau trecatorii cu tot felul de urlete si tipete, injurii si blasfemii. Nimeni nu trecea pe acolo de frica lor. Erau cunoscuti in cetate si toata lumea stiau ce fac cei doi barbati posedati, dar nimeni nu era preocupat sau impresionat de suferinta lor. Lumea traia indiferenta fata de suferinta celor doi. Nimeni nu ii cerceta, nu ii vizita, nici parinti, nici frati sau surori, nici rude sau prieteni. Traiau ca niste animale despuiati, nespalati, neingrijiti si chinuiti psihic de legiunile de draci care le posedau trupurile. 
Dar iata ca din iconomia lui Dumnezeu prin acel lor trecea Iisus insotit de apostolii si ucenicii Sai, care se indreptau spre cetate. Iar cei doi demonizati vazandu-i le-au iesit in cale strigand si urland de durere. Demonii din ei recunoscand pe Fiul lui Dumnezeu, pe care il cunosteau inca dinainte de a fi creata lumea materiala si oamenii, au inceput sa urle de durere si de spaima nesuportand lumina dumnezeiasca pe care Iisus o avea, spunand: "Ce este nouă şi Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Venit-ai aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?"
Deci, dupa cum reiese de aici dracii marturiseau pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu in fata oamenilor si mai marturiseau ca au la cunostinta ca intr-o anumita vreme va veni pe pamant sa pedepseasca toata dracimea. Iar Iisus privindu-i cu mila pe cei doi barbati le poruncea demonilor sa iasa din cei doi nefericiti. Porunca Mantuitorului era definitiva si de nenegociat. Demonii trebuiau sa iasa afara si sa mearga acolo unde le este locul, in iadul cel intunecat si fierbinte, in chinul vesnic pregatit lor si celor care ii urmeaza. 
Dar dracii staruiau in rugaminti sa nu ii trimita in iad ci sa le permita sa intre intr-o turma de porci care pastea in apropiere. Mantuitorul cunoscand inimile pervetite spre pacat ale gadarenilor care tineau mai mult la porci si la cele pamantesti decat sa se bucure sincer de insanatosirea celor doi concetateni ai lor, a permis legiunii de draci sa intre in porci, iar acestia nesuportand chinurile provocate de demoni au turbat si alergand au cazut in mare de pe malul stancos al acesteia. Era o turma destul de mare de porci. De fapt era turma cetatii, unde toti locuitorii acesteia aveau porci in aceasta. Paznicii porcilor cand au vazut turma prapadindu-se de pe malul stancos in mare s-au speriat si de frica au mers in cetate si au spus oamenilor ce s-a intamplat. Lumea necajita de paguba facuta de Iisus au iesit tulburati in poarta cetatii si vazand pe Iisus si ucenicii sai apropiindu-se, avand alaturi de El pe cei doi fosti indraciti sanatosi si limpezi la minte, fericiti si bucurosi ca au fost vindecati, i-au oprit din drum si L-au rugat pe Mantuitorul sa se intoarca din drum si sa plece din hotarele lor, de frica sa nu le mai provoace si alte pagube. Iar Iisus s-a supus voii lor, intorcandu-se in corabia cu care a venit. Nimeni nu a ramas impresionat si bucuros de faptul ca cei doi oameni au fost vindecati. Nimeni nu au multumit Fiului lui Dumnezeu pentru ca cei doi indraciti au scapat de chinuri. Nici parintii lor, nici frati sau surori, nici rude sau prieteni de-ai lor. Doar cei doi erau fericiti si oarecum dezamagiti de atitudinea indiferenta a concetatenilor lor fata de revenirea lor printre cei normali.
Ce sa intelegem din cele intamplate? 
Cum trebuie sa interpretam aceste intamplari? 
Nu trebuie sa privim aceste fapte ca niste intamplari trecute, ca niste povestiri cu talc istoric. Ele se intampla mereu si chiar in ziua de azi avem gadareni si ghergheseni care alunga pe Dumnezeu din viata lor in schimbul unor placeri si averi trecatoare. Cati desfranati, cati idolatrii ai banului sau cati oameni care fac altceva decat este placut lui Dumnezeu nu sunt si in ziua de azi, care nu vor sa primeasca Cuvantul lui Dumnezeu si nu vor sa asculte de El din cauza ca pierd anumite avantaje sau placeri de care si-au lipit inimile. 
In vechiul testament porcii erau priviti ca animale spurcate care nu se consumau, iar gadarenii si gherghesenii erau considerati de iudei ca spurcati si pagani necredinciosi ce incalcau Legea Veche. Porcii reprezinta patimile si placerile de care erau lipite inimile lor, iar prin primirea in cetatea sufletelor lor a Cuvantuluil ui Dumnezeu, Fiul Tatalui Ceresc, Iisus Hristos Mantuitorul nostru, ei trebuiau sa nu mai faca cele cu care se invatasera sufletele lor. Mai bine au ales sa il alunge de la ei pe Hristos decat sa se lipseasca de spurcaciunile din viata lor. 
Cati gadareni si ghergheseni nu sant si astazi! Cati nu sant care vor sa il alunge pe Iisus din viata lor, din societate, din scoli, din casele lor, pentru ca sunt mustrati de Cuvantul Sau care incrimineaza faptele lor spurcate. Pe de alta parte grija exagerata fata de animale in detrimentul oamenilor este de asemenea asemanatoare acestei pericope evanghelice. Avem initiative legislative, de fapt foarte bune, pentru protectia animalelor dar care sunt exagerate uneori. Nu mai avem voie sa sacrificam animalul prin injunghiere, acum il electrocutam, fara a mai scurge sangele din el, ceea ce este contrar poruncii lui Dumnezeu de a nu consuma sangele animalelor. Animalele sunt date de Dumnezeu omului spre ajutor si hrana. La capitorul Facerea (Geneza) cap.4 versetele 3-4 se spune ca Dumnezeu a cautat spre sacrificiul animal adus de Abel in detrimentul sacrificiului de roade ale pamantului adus de Cain. Aici mieii au fost junghiati si arsi de tot pe rug pentru Dumnezeu. De asemenea de pastele evreiesc se consuma un miel cu ierburi amare in amintirea trecerii prin Marea Rosie si salvarii lor de sub robia egipteana. Nu trebuie sa mergem in extreme si sa devenim vegani indepartand definitiv carnea din alimentatia noastra, dar cei care o fac nu gresesc. E doar o optiune. Adam si Eva cand au fost creati li-s-a poruncit sa manance din toate roadele gradinii Edenului, nu sa junghie animale. Pe de alta parte citind Evangheliile vedem ca la ospete oamenii consumau animale si peste gatite, iar Mantuitorul nu i-a mustrat. In orice caz nu trebuie sa mergem pe extreme, ci sa mentinem o cale de mijloc echilibrata. 
Sa nu condamnam oamenii sa fie mancati si omorati de caini vagabonzi care s-au salbaticit lasandu-i liberi pe strazi. Mai bine sa moara un om mancat de caini vagabonzi decat sa strangem aceste haite de pe strazi? Cat valoreaza un om? Ne spune Mantuitorul ca nu exista pret pentru rascumpararea unui suflet. 
Animalele nu au suflet. Ele traiesc prin puterea lui Dumnezeu. Au fost create prin cuvant. A spus Dumnezeu "sa fie"... si au aparut. Asupra omului insa, pe care l-a creat si il creeaza si acum in pantecele maternal cu mainile lui, a suflat suflare de viata. Suflet omenesc!
 Gadarenii zilelor noastre fac eforturi enorme pentru a-L scoate pe Dumnezeu din spatiul public, din scoli, din institutii. De a-L scoate practic din cetate, din viata noastra. Ce viata trista pentru omenire ar fi daca ar trai in cetate fara a-L cunoaste pe Dumnezeu! Astfel, inconjurati numai de manifestari demonice promovate si propagate de mass media, internet, Tv, publicatii desantate, despre tot felul de patimi si idolatrii ar transforma oamenii exact ca in acei doi demonizati care ieseau la drumul mare in calea trecatorilor. Daca se va merge in acest ritm cat de curand nu vom mai putea sa iesim din casa fara sa fim inconjurati de tot felul de manifestari demonice si fapte reprobabile savarsite de concetatenii nostrii lipsiti de cunostinta Adevarului.
Drepturile porcilor promovate de gadarenii acestia acum doua mii de ani sunt propagate cu mare tam-tam si emfaza in societatea "moderna" de astazi. Important pentru acesti emancipati moderni de azi este sa traiasca si sa moara netulburati de nimeni in patimile si slabiciunile lor. 
Noi trebuie sa il primim pe Iisus Hristos cu bratele deschise in catatea sufletelor noastre, alungand cat mai repede porcii pacatului si inlocuindu-i cu virtutuile dumnezeiesti. Sa il iubim cu toata inima pe Hristos, sa ni-L dorim in sufletul nostru, nu sa-L alungam de la noi prin patimi si placeri desfranate. 
E dureros sa alungam patimile si placerile, ne chinuie despatimirea prin dureri si stari emotionale profunde, dar prin aceste chinuri sufletesti urcam incet, incet  tarand de crucea noastra proprie pe Golgota personala, ajungand la final prin acest sacrificiu sa il urmam pe Hristos pana la capat. 
Sa alungam noi de buna voie si sa starpim turmele de patimi si pacate din noi, primind apoi bucurosi cu bratele deschise pe Cel care ne va izbavi de robia pacatelor. 
Sa fim credinciosi, nu gadareni!

GHERASIM OGHERU

EVANGHELIA ZILEI

Ajutati la construirea Catedralei Neamului

construimcatedrala.ro

Contor Web


Totalul afişărilor de pagină ultimele 7 zile

web site traffic statistics