In duminica a V-a dupa Rusalii, in sfanta noastra Biserica drept maritoare crestina se aminteste cuvantul evangheliei legat de vindecarea celor doi demonizati din tinutul Gadarei, care spune asa:
"In vremea aceea, trecând Iisus dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi ieşind din morminte şi atât de înfricoşători încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. Şi iată că ei strigau, zicând: „Ce este nouă şi Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Venit-ai aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?“ Şi la o bună depărtare de ei era o turmă mare de porci care păştea. Iar demonii Îl rugau, zicând: „Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci“. Şi El le-a zis: „Duceţi-vă!“ Iar ei, ieşind, s'au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s'a repezit de pe stâncă'n mare şi a pierit în apă. Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus totul, şi despre cele întâmplate cu demonizaţii. Şi iată, toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să plece din hotarele lor. Intrând în corabie, Iisus a trecut dincoace şi a venit în cetatea Sa."
Citind aceste cuvinte ramanem profund impresionati de bunatatea si dragostea Mantuitorului Iisus Hristos aratata celor doi oameni indraciti. Inchipuiti-va un drum ce trece pe langa un cimitir, iar toti cei care treceau prin acel loc erau intampinati de cei doi demonizati care strigau si speriau trecatorii cu tot felul de urlete si tipete, injurii si blasfemii. Nimeni nu trecea pe acolo de frica lor. Erau cunoscuti in cetate si toata lumea stiau ce fac cei doi barbati posedati, dar nimeni nu era preocupat sau impresionat de suferinta lor. Lumea traia indiferenta fata de suferinta celor doi. Nimeni nu ii cerceta, nu ii vizita, nici parinti, nici frati sau surori, nici rude sau prieteni. Traiau ca niste animale despuiati, nespalati, neingrijiti si chinuiti psihic de legiunile de draci care le posedau trupurile.
Dar iata ca din iconomia lui Dumnezeu prin acel lor trecea Iisus insotit de apostolii si ucenicii Sai, care se indreptau spre cetate. Iar cei doi demonizati vazandu-i le-au iesit in cale strigand si urland de durere. Demonii din ei recunoscand pe Fiul lui Dumnezeu, pe care il cunosteau inca dinainte de a fi creata lumea materiala si oamenii, au inceput sa urle de durere si de spaima nesuportand lumina dumnezeiasca pe care Iisus o avea, spunand: "Ce este nouă şi Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Venit-ai aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?"
Deci, dupa cum reiese de aici dracii marturiseau pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu in fata oamenilor si mai marturiseau ca au la cunostinta ca intr-o anumita vreme va veni pe pamant sa pedepseasca toata dracimea. Iar Iisus privindu-i cu mila pe cei doi barbati le poruncea demonilor sa iasa din cei doi nefericiti. Porunca Mantuitorului era definitiva si de nenegociat. Demonii trebuiau sa iasa afara si sa mearga acolo unde le este locul, in iadul cel intunecat si fierbinte, in chinul vesnic pregatit lor si celor care ii urmeaza.
Dar dracii staruiau in rugaminti sa nu ii trimita in iad ci sa le permita sa intre intr-o turma de porci care pastea in apropiere. Mantuitorul cunoscand inimile pervetite spre pacat ale gadarenilor care tineau mai mult la porci si la cele pamantesti decat sa se bucure sincer de insanatosirea celor doi concetateni ai lor, a permis legiunii de draci sa intre in porci, iar acestia nesuportand chinurile provocate de demoni au turbat si alergand au cazut in mare de pe malul stancos al acesteia. Era o turma destul de mare de porci. De fapt era turma cetatii, unde toti locuitorii acesteia aveau porci in aceasta. Paznicii porcilor cand au vazut turma prapadindu-se de pe malul stancos in mare s-au speriat si de frica au mers in cetate si au spus oamenilor ce s-a intamplat. Lumea necajita de paguba facuta de Iisus au iesit tulburati in poarta cetatii si vazand pe Iisus si ucenicii sai apropiindu-se, avand alaturi de El pe cei doi fosti indraciti sanatosi si limpezi la minte, fericiti si bucurosi ca au fost vindecati, i-au oprit din drum si L-au rugat pe Mantuitorul sa se intoarca din drum si sa plece din hotarele lor, de frica sa nu le mai provoace si alte pagube. Iar Iisus s-a supus voii lor, intorcandu-se in corabia cu care a venit. Nimeni nu a ramas impresionat si bucuros de faptul ca cei doi oameni au fost vindecati. Nimeni nu au multumit Fiului lui Dumnezeu pentru ca cei doi indraciti au scapat de chinuri. Nici parintii lor, nici frati sau surori, nici rude sau prieteni de-ai lor. Doar cei doi erau fericiti si oarecum dezamagiti de atitudinea indiferenta a concetatenilor lor fata de revenirea lor printre cei normali.
Ce sa intelegem din cele intamplate?
Cum trebuie sa interpretam aceste intamplari?
Nu trebuie sa privim aceste fapte ca niste intamplari trecute, ca niste povestiri cu talc istoric. Ele se intampla mereu si chiar in ziua de azi avem gadareni si ghergheseni care alunga pe Dumnezeu din viata lor in schimbul unor placeri si averi trecatoare. Cati desfranati, cati idolatrii ai banului sau cati oameni care fac altceva decat este placut lui Dumnezeu nu sunt si in ziua de azi, care nu vor sa primeasca Cuvantul lui Dumnezeu si nu vor sa asculte de El din cauza ca pierd anumite avantaje sau placeri de care si-au lipit inimile.
In vechiul testament porcii erau priviti ca animale spurcate care nu se consumau, iar gadarenii si gherghesenii erau considerati de iudei ca spurcati si pagani necredinciosi ce incalcau Legea Veche. Porcii reprezinta patimile si placerile de care erau lipite inimile lor, iar prin primirea in cetatea sufletelor lor a Cuvantuluil ui Dumnezeu, Fiul Tatalui Ceresc, Iisus Hristos Mantuitorul nostru, ei trebuiau sa nu mai faca cele cu care se invatasera sufletele lor. Mai bine au ales sa il alunge de la ei pe Hristos decat sa se lipseasca de spurcaciunile din viata lor.
Cati gadareni si ghergheseni nu sant si astazi! Cati nu sant care vor sa il alunge pe Iisus din viata lor, din societate, din scoli, din casele lor, pentru ca sunt mustrati de Cuvantul Sau care incrimineaza faptele lor spurcate. Pe de alta parte grija exagerata fata de animale in detrimentul oamenilor este de asemenea asemanatoare acestei pericope evanghelice. Avem initiative legislative, de fapt foarte bune, pentru protectia animalelor dar care sunt exagerate uneori. Nu mai avem voie sa sacrificam animalul prin injunghiere, acum il electrocutam, fara a mai scurge sangele din el, ceea ce este contrar poruncii lui Dumnezeu de a nu consuma sangele animalelor. Animalele sunt date de Dumnezeu omului spre ajutor si hrana. La capitorul Facerea (Geneza) cap.4 versetele 3-4 se spune ca Dumnezeu a cautat spre sacrificiul animal adus de Abel in detrimentul sacrificiului de roade ale pamantului adus de Cain. Aici mieii au fost junghiati si arsi de tot pe rug pentru Dumnezeu. De asemenea de pastele evreiesc se consuma un miel cu ierburi amare in amintirea trecerii prin Marea Rosie si salvarii lor de sub robia egipteana. Nu trebuie sa mergem in extreme si sa devenim vegani indepartand definitiv carnea din alimentatia noastra, dar cei care o fac nu gresesc. E doar o optiune. Adam si Eva cand au fost creati li-s-a poruncit sa manance din toate roadele gradinii Edenului, nu sa junghie animale. Pe de alta parte citind Evangheliile vedem ca la ospete oamenii consumau animale si peste gatite, iar Mantuitorul nu i-a mustrat. In orice caz nu trebuie sa mergem pe extreme, ci sa mentinem o cale de mijloc echilibrata.
Sa nu condamnam oamenii sa fie mancati si omorati de caini vagabonzi care s-au salbaticit lasandu-i liberi pe strazi. Mai bine sa moara un om mancat de caini vagabonzi decat sa strangem aceste haite de pe strazi? Cat valoreaza un om? Ne spune Mantuitorul ca nu exista pret pentru rascumpararea unui suflet.
Animalele nu au suflet. Ele traiesc prin puterea lui Dumnezeu. Au fost create prin cuvant. A spus Dumnezeu "sa fie"... si au aparut. Asupra omului insa, pe care l-a creat si il creeaza si acum in pantecele maternal cu mainile lui, a suflat suflare de viata. Suflet omenesc!
Gadarenii zilelor noastre fac eforturi enorme pentru a-L scoate pe Dumnezeu din spatiul public, din scoli, din institutii. De a-L scoate practic din cetate, din viata noastra. Ce viata trista pentru omenire ar fi daca ar trai in cetate fara a-L cunoaste pe Dumnezeu! Astfel, inconjurati numai de manifestari demonice promovate si propagate de mass media, internet, Tv, publicatii desantate, despre tot felul de patimi si idolatrii ar transforma oamenii exact ca in acei doi demonizati care ieseau la drumul mare in calea trecatorilor. Daca se va merge in acest ritm cat de curand nu vom mai putea sa iesim din casa fara sa fim inconjurati de tot felul de manifestari demonice si fapte reprobabile savarsite de concetatenii nostrii lipsiti de cunostinta Adevarului.
Drepturile porcilor promovate de gadarenii acestia acum doua mii de ani sunt propagate cu mare tam-tam si emfaza in societatea "moderna" de astazi. Important pentru acesti emancipati moderni de azi este sa traiasca si sa moara netulburati de nimeni in patimile si slabiciunile lor.
Noi trebuie sa il primim pe Iisus Hristos cu bratele deschise in catatea sufletelor noastre, alungand cat mai repede porcii pacatului si inlocuindu-i cu virtutuile dumnezeiesti. Sa il iubim cu toata inima pe Hristos, sa ni-L dorim in sufletul nostru, nu sa-L alungam de la noi prin patimi si placeri desfranate.
E dureros sa alungam patimile si placerile, ne chinuie despatimirea prin dureri si stari emotionale profunde, dar prin aceste chinuri sufletesti urcam incet, incet tarand de crucea noastra proprie pe Golgota personala, ajungand la final prin acest sacrificiu sa il urmam pe Hristos pana la capat.
Sa alungam noi de buna voie si sa starpim turmele de patimi si pacate din noi, primind apoi bucurosi cu bratele deschise pe Cel care ne va izbavi de robia pacatelor.
Sa fim credinciosi, nu gadareni!
GHERASIM OGHERU
