Hristos se naste, slaviti-L!

Cel Ce Este neincaput, nemasurat si vesnic, Cel ce prin El s-au facut cerul, pamantul, toate cele vazute si nevazute, Cel ce a facut din tarana pe Om si l-a binecuvantat in Rai, Stapanul si Creatorul nostru, venit din vesnicie si Dumnezeu Cel Viu, a facut un popas in acest univers material, intr-o galaxie numita Calea Lactee, pe a treia planeta de la Soare, numita Terra. Din vesnicia Lui s-a oprit pe Pamant, facand un popas de treizeci si trei de ani terestrii. Cel nemarginit, neincaput, de necuprins cu mintea umana si vesnic, s-a facut atat de mic si neinsemnat, limitandu-se in timp si spatiu, luand trup de om dintr-o Fecioara inocenta, smerita si curata la trup si la minte. S-a intrupat din sangiuirile acestei fecioare, zamislindu-se de la Tatal Sau Ceresc prin Duhul Sau Cel Sfant, fara de samanta barbateasca, nascandu-se ca un Prunc. S-a nascut in chip minunat, astfel incat fecioria Maicii Sale a ramas pecetluita si dupa nastere. A iesit din pantecele matern la fel cum a intrat prin usile incuiate ale foisorului, unde se ascunsesera apostolii Sai, dupa ce a inviat din morti. Astfel, Maica Sa a ramas cu fecioria pecetluita toata viata ei pamanteasca si in cea vesnica, dupa ridicarea sa la Cer, ramanand pururea Fecioara Maria. Dumnezeu Cel Mare si vesnic, s-a smerit atat de mult, incat a venit in aceasta lume in cel mai umil mod posibil. S-a nascut dintr-o familie saraca si umila, dar cu mare credinta in Dumnezeu. Iosif cel bland la chip, tamplar de meserie, logodit cu tanara fecioara, nu casatorit ca sot si sotie, a avut grija de Pruncul Iisus si de Maica Sa, ingrijindu-i ocrotindu-i si iubindu-i nespus. Smerenia si credinta lor nu poate fi depasita de nicio familie pamanteana. Dupa Bunavestirea data de Arhanghelul Gavriil Fecioarei, insarcinata fiind, au facut un drum lung prin desert, calare pe asini, de la Nazaret pana in Bethleem, pentru a se inregistra la recensamantul populatiei, efectuat de romani. Un drum greu pentru orice femeie insarcinata, dar cu atat mai mult in conditiile de atunci, mergand calare pe asini, prin locuri aride si desertice. Ajunsi in Bethleem, Fecioara simtea ca ii vine sorocul sa nasca. 
Nimic intamplator. Pruncul Iisus, in pantecele Maicii Sale fiind cu trupul, avea planul Sau de mantuire a oamenilor. Urma sa se nasca aici, in Bethleem. Iosif negasind o casa de gazduire, a gasit o pestera sapata intr-un mal, unde proprietarul locului i-au gazduit. In acea grota era un staul de animale, unde erau mai multe vite si cai adapostiti. Aici, intr-un ungher adapostit, pe fan uscat s-a nascut Imparatul Cerului Si al pamantului, Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu. Cata umilinta! Nu s-a nascut nici in palate, nici in familii bogate, nici in avutii! S-a nascut smerit intr-un grajd pentru vite. Oare cate femei din zilele noastre ar accepta sa nasca in astfel de conditii? Sau cate familii din zilele noastre ar accepta sa inopteze in grajduri, platind si cazarea. Nasterea Sa a provocat bucurie in Cer si pe pamant. Ingerii vazand ca s-a nascut ca un Prunc Sfant tocmai Fiul lui Dumnezeu, L-au recunoscut imediat si au inceput sa ii aduca laude in cantari minunate. Niste pastori din apropiere auzind cantecul ingerilor si fiind anuntati de acestia, au mers la staulul de vite cerand lui Iosif sa vada Pruncul. Si mai mult decat atat, trei magi cititori in stele din Rasaritul indepartat, au fost indrumati de o stea lucitoare pana la locul nasterii Pruncului Iisus, fiind incredintati ca aici s-a nascut un mare Imparat si Stapan al lumii. I-au adus daruri scumpe pe care le-au daruit Pruncului si Maicii Sale, pentru a avea cu ce sa supravietuiasca si sa creasca acest Prunc.
Cata smerenie si blandete! Mare minune s-a intamplat prin nasterea acestui Prunc! Cel nemarginit si vesnic, s-a limitat in spatiu si timp, varsandu-se in trupul mic si firav al acestui Prunc. 
S-a nascut pentru noi oamenii. Sa creasca si sa ne invete cum sa-L urmam, pentru a ne duce la Tatal Ceresc. S-a facut om devenind astfel fratele nostru ca specie umana, facndu-ne astfel prin el si fii ai lui Dumnezeu. A fost si va ramane in veci Fratele nostru mai mare, care ne-a adus din nou prin nasterea sa, la rangul de fii ai lui Dumnezeu. A trait printre noi, a crescut impreuna cu ceilalti copii de pe strada Sa, ocrotit fiind de Maica Sa si de blandul Iosif. Timp de treizeci si trei de ani a fost printre noi, invatandu-ne cum sa ajungem la Tatal Ceresc. Ne-a dat mijloacele si metodele prin care putem invinge tirania intunecatului Lucifer si ai ingerilor lui, deveniti diavoli. A vindecat boli care in zilele noastre nu pot fi vindecate, precum orbi din nastere, deformari majore ale coloanei vertrebrale ale femeii garbove timp de optsprezece ani, pe care le-au refacut, leprosi in ultima faza, slabanogi, etc. A inviat morti si a stapanit si natura inconjuratoare, poruncind marii sa nu mai fie furtuna. A facut mii de fapte bune, care nu au putut fi cuprinse de catre evanghelisti in Sfanta Scriptura. 
De mic a avut o camasa cusuta de Maica Sa, facuta dintr-o singura bucata de panza, care in chip minunat a crescut o data cu El, purtandu-o pana a fost rastignit pe cruce. Camasa a fost sfasiata de catre soldatii romani care l-au rastignit, luand fiecare cate o bucata, fiind impresionati de testura ei. Copil fiind, cand se juca impreuna cu ceilalti copii facea minuni, uimindu-i pe ceilalti. La doisprezece ani predica in templul de la Ierusalim, celor mai invatati teologi iudei ai vremii, uimindu-i pe toti cu invataturile pe care le stia din scripturile sfinte, acestia nestiind ca le vorbeste Insusi Cel care a implinit Scriptura.
Ce mult a iubit Tatal Ceresc neamul omenesc, care a trimis intre noi pe Insusi Fiul Sau iubit, pentru a fi ucis si umilit pe cruce de catre noi, prin toate pacatele noastre, pe care le facem zilnic, pana la sfarsitul veacurilor. Cu fiecare pacat sau fapta rea savarsita, mai adaugam un bici pe spatele Lui, cu fiecare vorba spurcata mai ii dam un scuipat in fata. Aceasta deoarece El a luat asupra Sa toate pacatele omenirii, de la facerea omului si pana la ultimul om ce se va naste pe acest pamant. 
De ce a fost necesara aceasta jertfa? 
Pentru ca in lumea nevazuta, pentru orice pacat savarsit in lumea materiala de catre om, se creeaza o legatura spirituala, energetica intre om si diavol. Un fel de contracte nescrise, invoieli intre om si demoni, care ii tineau pe oameni legati de intuneric. Diavolul stapanea intreaga omenire, fara drept de apel. Iar aceste legaturi nu puteau fi spulberate decat de un om care sa aiba puterea de a trai fara de pacat, curat si cu credinta mare in Dumnezeu, care la moartea sa, iesindu-i sufletul din trupul material sa redeschida calea spre Rai a omenirii, mergand direct la Tatal Ceresc, cale inchisa la caderea in pacat a protoparintilor nostrii Adam si Eva. 
Nu era si nu este posibil ca sa se nasca un astfel de om, din cauza legaturii stramosesti a lui Adam si al Evei, cu sarpele ispititor, caruia i-au facut voia, incalcand poruncile dumnezeiesti, legatura transmisa si urmasilor, urmasilor lor, care continua si azi sa fie  stapaniti de puterea spirituala a diavolilor, pana in momentul Sfantului Botez, ce dezleaga si elibereaza pe om din robia pacatului. A fost nevoie sa vina insusi Dumnezeu intre noi sa ne salveze, facandu-se om, Fiu al Omului reabilitat in fata lui Dumnezeu. Astfel, murind pe cruce, Iisus Hristos a facut lumina mare in iad, a strans pe toti dreptii si proorocii Vechiului Testament, ducandu-le sufletele in Rai, lasand dechisa calea spre Dumnezeu intregii omeniri ce s-a nascut dupa El pe pamant si care se va naste pana la sfarsitul lumii.
Stiind toate acestea, avem posibilitatea de a constientiza ce mare sarbatoare pentru intreaga omenire trecuta, prezenta si viitoare este Nasterea Domnului. 
Sa multumim Domnului pentru marea Lui dragoste fata de neamul omenesc, sa ne rugam in permanenta si sa il pastram mereu in suflet pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu! Amin!

Gherasim Ogheru




EVANGHELIA ZILEI

Ajutati la construirea Catedralei Neamului

construimcatedrala.ro

Contor Web


Totalul afişărilor de pagină ultimele 7 zile

web site traffic statistics