Până când, o, prietene, fiind stăpânit de
vrăjmaşul, plăcerea lui o săvârşeşti? Până când, o iubite, slujeşti
patimilor trupeşti, cele aducătoare de moarte?
Primeşte sfatul meu, care te va face pe
tine viu, şi, curăţindu-ţi sufletul tău împreună cu trupul, apropie-te
de Mântuitorul, Cel care te va vindeca pe tine, care primeşte pe toţi
cei care se pocăiesc.
Mare mântuire îţi va fi ţie dacă,
deşteptându-te, nu te vei lenevi a veni la Dânsul. Căci, dacă în unele
zile greşeşti, iar în altele iarăşi zideşti, dacă pierzi, risipeşti şi,
apoi, iarăşi aduni, eşti asemenea copiilor.
Cel ce se împiedică singur de piatră, se poticneşte şi cade, dacă face şi a doua oară la fel, acela este orb şi fără de minte. Deci, aceasta să ai în inima ta: să alergi la pocăinţă cu osârdie şi să-l rogi de iertare pe Cel ce te-a zidit pe tine.
Fii smerit şi umil, flămând şi în suspine
pătimind durerea pentru cele trecute, păzindu-te şi luând aminte cele de
aici înainte ale vieţii tale. Căci aşa, oarecând, şi Zaheu vameşul s-a
mântuit, aşa s-a arătat Matei rob al lui Dumnezeu. La fel şi desfrânata,
căzând la picioarele Mântuitorului, şi-a dezlegat împletiturile părului
şi I-a şters picioarele cu părul capului, şi aşa a ieşit din groapa
patimilor. Tot aşa şi tu să-ţi pleci grumazul pe genunchi şi să te arăţi
umil, şi cu aceasta te vei mântui.
Vezi cetatea Sodomei şi a Gomorei, a
neamului cel nesupus şi spurcat. Fugi de acel neam necurat, asupra
căruia Dumnezeu a plouat cu foc şi cu pucioasă şi a ars toată cetatea
lor. Vezi limpezirea cetăţii Ninive şi înflorirea ei cea frumoasă. Că
aceasta fusese plină de păcate şi de răutăţi, încât Domnul poruncise să o
piardă. Dar după ce a văzut pe niniviteni, umblând în saci şi în
cenuşă, pedepsindu-se cu foamea şi cu setea, tremurând şi cuprinşi fiind
de frică, din toate părţile plângând, unul pe altul tânguindu-se, cei
slobozi şi cei robiţi, cei bogaţi şi cei săraci, stăpânii şi dregătorii,
bătrânii şi tinerii împreună cu pruncii, S-a milostivit spre ei, i-a
miluit şi i-a mântuit. Judecata pe care Domnul o poruncise pentru ei a
fost schimbată. Şi aşa, din cei păcătoşi, pe cei nesupuşi îi munceşte,
iar pe cei ascultători nu-i lasă să piară fără cruţare.
Sârguieşte-te, deci, ca să te pocăieşti, şi
te vei mântui. Dumnezeu este mereu gata spre milă şi spre vindecare,
grabnic spre ajutor, osârdnic spre izbăvire, celor ce cer le dă şi celor
ce bat le deschide. Celui ce se roagă îi dă iertare, tinde daruri celui
ce are trebuinţă şi nu le cruţă pentru cel care caută.
Nu respinge pe cei căzuţi, ci îi trage
spre mântuire. Dăruieşte dezlegare celor ce cer, ceartă pe cei care nu
ascultă. Poticnitu-te-ai, deşteaptă-te! Ai căzut, scoală-te! Roagă-te
şi cere! Cazi, nu pierde speranţa! Caută-L pe Cel care voieşte să te
mântuiască! Trezeşte-te pentru ca să nu cazi iarăşi! Iar de vei şi
cădea, să te scoli din nou! Doborât fiind, îndreptează-te! Dacă ai
greşit, întoarce-te! Iar după ce te-ai vindecat, păstrează-te sănătos
întotdeauna! Dacă te-ai mântuit, fereşte-te de boala de care mai înainte
ai fost biruit, ca să nu te ardă din nou focul pe care tocmai l-ai
stins.
Să nu cazi în spurcăciunea din care tocmai
te-ai ridicat! Să nu te asemeni porcilor, care se bucură de
spurcăciune! Să nu te asemeni câinilor care-şi mănâncă murdăriile. Că
nimeni, punându-şi mâinile pe plug şi căutând înapoi, nu va fi
îndreptat către împărăţia cerurilor. Nimeni după ce se spală şi aleargă iarăşi
la spurcăciune, nu se face curat. Unul este Hristos, una credinţa, unul
este darul, una este patima, una moartea, una învierea. Şi nu se cade,
Celui ce S-a junghiat să se mai jertfească iarăşi, nici altă izbăvire
să se mai facă pentru tine. Dacă te-ai slobozit, apoi nu te mai
face singur rob prin voia ta. Te-ai spălat, nu te mai spurca iarăşi.
Peste fire, din păcate aflându-te să nu deznădăjduieşti nicidecum.
Numai să te pocăieşti şi te vei mântui. Întru Iisus Hristos, a Căruia
este slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.
