Biserica Ortodoxă Română prăznuiește pe 6 august Schimbarea la Față a Domnului. Această sărbătoare ne pune în fața momentul schimbării minunate la față a Domnului, în Muntele Taborului, în prezența ucenicilor Petru, Iacob și Ioan. Din Evanghelii aflăm că atunci când fața Lui strălucea ca soarele și hainele erau albe ca lumina au apărut deodată Moise și Ilie, Moise care reprezenta Legea și Ilie care reprezenta prorocii Vechiului Testament.
Prezența lui Moise și a lui Ilie alături de Hristos este dovada clară, potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur, că Hristos nu putea fi vinovat de acuzele care îi erau aduse de farisei: că nu păzește sâmbăta (Ioan 9, 16) și că este hulitor de Dumnezeu (Ioan 10, 33). "Moise a dat Legea, iar iudeii trebuiau să tacă aici, că Moise n-ar fi trecut cu vederea ca aceasta să fie încălcată și, desigur, n-ar fi arătat stimă călcătorului Legii și vrăjmașului Dătătorului de Lege. De asemenea, ei trebuiau să știe că Ilie, acest râvnitor pentru cinstea lui Dumnezeu, nu s-ar fi arătat la chemarea lui Hristos dacă Acesta S-ar fi ridicat împotriva lui Dumnezeu și cu nedreptate S-ar fi numit pe Sine Dumnezeu și deopotrivă cu Tatăl".
Schimbarea la Față a Domnului a avut loc cu puțin timp înainte ca El să fie răstignit. Hristos ia cu Sine trei ucenici pentru a-i întări în credința că El este Fiul lui Dumnezeu, că are putere să biruiască moartea. Era o pregătire a ucenicilor pentru momentul răstignirii Domnului, ca atunci când Îl vor vedea suferind să nu cadă în necredință, ci să aibă convingerea că va ieși biruitor din moarte. Având în vedere timpul când ea are loc, Schimbarea la Față a Mântuitorului ar fi trebuit să fie prezentă în calendar înainte de Sfintele Paști. Însă pentru că Sfinții Părinți au dorit să ne descopere că slava Domnului de pe muntele Taborului are legatură nu numai cu Învierea Lui, ci și cu a doua Sa venire întru slavă la sfârșitul lumii, s-a stabilit că ea să fie prăznuită în luna august, ultima lună a anului bisericesc. Ziua sărbătorii este data de 6 august pentru că în ziua a șasea a fost făcut omul. Ținând seama de faptul că Adam și Eva au căzut în păcat și au pierdut slava Împărației Cerurilor, Hristos vine acum să o redea întregului neam omenesc.
"Schimbarea la față a Domnului ne arată și chipul luminos al primului om, al protopărinților noștri înainte de cădere. Slava Taborului este și slava chipului omului celui dinainte de cădere. Această taină a Schimbării la față nu arată numai slava chipului celui dintâi, ci arată și slava asemănării omului cu Dumnezeu. Omul dintâi, Adam, înainte de cădere avea slava chipului, dar trebuia să asculte de Dumnezeu, să conlucreze cu El, cu harul lui ca să ajungă la o treaptă mai înaltă și anume slava asemănării cu Dumnezeu sau sfințenia desăvârșită cât este posibilă pentru om. Iisus Hristos, noul Adam, nu numai că a redat slava chipului celui dintâi, ci a arătat desăvârșirea chipului prin asemănarea totală cu Dumnezeu, el fiind și Fiul lui Dumnezeu" (Preafericitul Părinte Patriarh Daniel)
