Acatistul Sfântului Sava Gotul de la Buzău
Inceputul obisnuit...
Slava Tie, Dumnezeul nostru... Imparate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Preasfanta Treime... Tatal nostru... Ca a Ta este imparatia...
Miluieste-ne pe noi, Doamne... Slava... Doamne, miluieste-ne pe noi... Si acum... Usa milostivirii...
Condacul 1
Sfinte Mucenice al lui Iisus Hristos, care din pruncie ai slăvit pe Dumnezeu prin a ta viaţă îngerească trăită pe pământul ţării noastre; cu credinţă şi cu dragoste-ţi cântăm aşa:
Bucură-te, Sfinte mucenice Sava, apărător al dreptei credinţe!
Icosul 1
Îngerească viaţă din copilărie ai trăit Sfinte mucenice Sava, căci, prin cuvânt, cu fapte bune şi prin cântare sfântă, meleagurile Buzăului le-ai luminat în duhul Evangheliei lui Hristos şi pe strămoşii noştri la dreapta credinţă i-ai îndemnat, pentru care îţi cântăm, zicând:
Bucură-te, căci cu îngerii vieţuieşti acum în ceruri;
Bucură-te, că de acolo neîncetat te rogi pentru noi;
Bucură-te, că ale tale sfinte rugăciuni sunt bine primite;
Bucură-te, grabnic ajutător în nevoi şi necazuri;
Bucură-te, că te-ai făcut pe tine pildă vie de slujire lui Hristos;
Bucură-te, că la Dumnezeu ai cugetat ziua şi noaptea;
Bucură-te, că ale tale tinereţi lui Iisus le-ai închinat;
Bucură-te, căci cu glasul tău cel dulce în Biserică ai cântat;
Bucură-te, Sfinte mucenice Sava, apărător al dreptei credinţe!
Condacul al 2-lea
Cu nespusă dragoste şi evlavie creştină L-ai slujit pe Dumnezeu în Biserică prin rugăciune şi post, asemănându-te prin aceasta cu îngerii din ceruri, unde neîncetat cânţi împreună cu ei lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Asemenea unei făclii ce arde, te-ai aprins, o, Sfinte mucenice Sava, de focul dragostei lui Dumnezeu, punându-ţi Viaţa în pericol prin apărarea dreptei credinţe creştine de păgânii care slujeau celor neînsufleţite şi ai îndemnat pe toţi credicioşii Bisericii să se îndepărteze de mâncărurile jertfite idolilor; pentru aceasta noi, cu bucurie, îţi cântăm aşa:
Bucură-te, că lumina lui Hristos în tine a strălucit;
Bucură-te, că învăţăturile tale, sfinte, pe mulţi i-a luminat;
Bucură-te, că nu ţi-ai cruţat ale tale tinereţi pentru Hristos;
Bucură-te, că te-ai împotrivit până la moarte păgânilor;
Bucură-te, că ai arătat la toţi neputinţa şi zădărnicia idolilor;
Bucură-te, că de mic ai iubit calea Bisericii prin care dobândim mântuire;
Bucură-te, că nu te-ai întinat cu cele idoleşti;
Bucură-te, că te-ai făcut pe tine străjer al Ortodoxiei;
Bucură-te, Sfinte mucenice Sava, apărător al dreptei credinţe!
Condacul al 3-lea
Sfântul Vasile cel Mare, printr-o scrisoare către guvernatorul Sciţiei Minor, a cerut să i se trimită în grabă moaştele Sfântului mucenic Sava de la Buzău, pe care să le aşeze la loc de cinste în Biserica din Capadocia, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Ca-ntr-o icoană sfântă ţi s-a zugrăvit Viaţa ta duhovnicească în acea scrisoare a Bisericii din Goţia către Biserica din Capadocia, care a primit ale tale moaşte făcătoare de minuni, pentru care-ţi cântăm aşa:
Bucură-te, că şi de numele tău se leagă vechimea creştinismului pe aceste meleaguri buzoiene;
Bucură-te, că în ţinuturile Buzăului ai vieţuit ca un monah;
Bucură-te, că ai fost apărător al dogmelor creştine în faţa păgânilor;
Bucură-te, că te-ai arătat pe tine foarte silitor spre orice lucru bun;
Bucură-te, că ai trăit drept în credinţă până la moarte;
Bucură-te, căci în feciorie şi ascultare de Biserică ai vieţuit;
Bucură-te, că în Biserică ai cântat neîncetat lui Dumnezeu;
Bucură-te, că pe mulţi i-ai întărit în duhul Evangheliei lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte mucenice Sava, apărător al dreptei credinţe!
Condacul al 4-lea
Mulţimea prigoanelor şi răutatea păgânilor din Gotia nu te-au îndepărtat pe tine, Sfinte mucenice Sava, de la dreapta credinţă a Bisericii, pentru care, împreună cu tine, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Nevoind să mănânci din jertfele idolilor, Sfinte mucenice Sava, ai fost supus la grele şi mari chinuri cutremurătoare pe care, însă, le-ai biruit cu dragostea fierbinte faţă de Hristos, pentru care-ţi cântăm aşa:
Bucură-te, că mai presus de toate L-ai iubit pe Dumnezeu;
Bucură-te, că sufletul ţi l-ai încredinţat Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, că nu te-ai înfricoşat de cei care ucid trupul;
Bucură-te, că Athanaric al goţilor n-a putut să te îndepărteze de Biserică;
Bucură-te, căci cu bărbătie ai răbdat Crucea suferintelor;
Bucură-te, că pentru credinţă ai fost scos afară din satul tău;
Bucură-te, că prin toate persecuţiile îndurate şi mai mult te-ai întărit în credinţă;
Bucură-te, căci în apa Buzăului ai primit cununa muceniciei;
Bucură-te, Sfinte mucenice Sava, apărător al dreptei credinţe!
Condacul al 5-lea
În Săptămâna Luminată a Sfintelor Paşti, Sfinte Sava, ai fost chinuit împreună cu duhovnicul tău, preotul Sansala, iar tâlharii cei nelegiuiţi v-au prigonit amarnic, pe voi, care v-aţi închinat şi aţi cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Fiind prigoane mari împotriva creştinilor, tu, Sfinte mucenice Sava, ai îndrăznit să prăznuieşti cu bucurie în Biserica satului tău Sfintele Paşti, împreună cu preotul Sansala, unde ai fost găsit de Atharid prigonitorul care v-a dus prin locuri pustiite de focul migratorilor, bătându-vă pe voi cu nuiele şi bice, fără de milă, pătimind mult pentru credinţa în Hristos. Pentru aceasta şi noi îţi cântăm:
Bucură-te, căci cu bucurie mare ai pătimit multe pentru dreapta credinţă;
Bucură-te, că nu te-ai lepădat de Taina Sfântului Botez;
Bucură-te, că învierea lui Hristos ţi-a dat tărie în credinţa cea dreaptă;
Bucură-te, că în Săptămâna luminată a Sfintelor Paşti ai fost martirizat;
Bucură-te, că şi acum, în ceruri, proslăveşti Învierea Mântuitorului Iisus Hristos;
Bucură-te, că la necazuri şi prigoane te întăreai, zicând: "Mare este Dumnezeu";
Bucură-te, că până-n clipa morţii ai cântat: Hristos a înviat;
Bucură-te, că apele Buzăului ţi-au spălat ale tale răni însângerate;
Bucură-te, Sfinte mucenice Sava, apărător al dreptei credinţe!
Condacul al 6-lea
Moaştele tale, Sfinte mucenice Sava, au fost mutate de la Buzău pe malul Mării Negre, în cetatea Tomisului, prin stăruinţa dreptcredinciosului guvernator al Sciţiei Minor, Iunius Soranus, care, împreună cu fericitul episcop Betranion şi mult popor, le-a primit cu mare cinste şi bucurie, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Aflând Sfântul Vasile cel Mare de ale tale moaşte, Sfinte mucenice Sava, a trimis o scrisoare Sfântului Betranion, episcop de Tomis, prin care-l ruga stăruitor să trimită ale tale sfinte moaşte în Capadocia. Pe care, cu multă evlavie primindu-le, te-a preamărit, zicând aşa:
Bucură-te, că pe meleagurile Buzăului ai vieţuit;
Bucură-te, că prin viaţă curată şi smerenie ai ajuns în rândul sfinţilor;
Bucură-te, că te-ai luptat ca un viteaz ostaş împotriva ispitelor şi a păcatelor;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de mari daruri de la Dumnezeu;
Bucură-te, că pentru mulţi ai fost o pildă vie de credinţă;
Bucură-te, că pe cei din Tomis i-ai mângâiat prin ale tale sfinte moaşte;
Bucură-te, că pe mulţi i-ai întors la dreapta credinţă;
Bucură-te, că şi celor din Capadocia mare bucurie le-ai adus cu moaştele tale sfinte;
Bucură-te, Sfinte mucenice Sava, apărător al dreptei credinţe!
Condacul al 7-lea
Deodată cu moaştele Sfântului Sava, episcopul Betranion a trimis şi o epistolă Sfântului Vasile cel Mare în care-şi arăta cinstirea sa faţă de Sava, atletul lui Hristos, şi îndemna pe toţi ca, fără încetare, să cânte lui Dumnezeu, Care este minunat întru sfinţii Săi: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Marele ierarh Vasile al Capadociei, răspunzând la scrisoarea Sfântului Betranion, şi-a arătat marea sa mulţumire pentru primirea sfintelor moaşte, lăudând pe Sfântul Sava în cântări de cinstire:
Bucură-te, Sava mucenice, alesule ostaş al lui Iisus Hristos;
Bucură-te, că din tinereţe ai urmat calea Evangheliei lui Hristos;
Bucură-te, că tuturor L-ai vestit pe Mântuitorul Iisus Hristos;
Bucură-te, că cele mai mari prigoane nu te-au putut despărţi de dragostea lui Hristos;
Bucură-te, că te-ai arătat pe tine împlinitor al poruncilor lui Hristos;
Bucură-te, că ai primit cunună de mucenic de la Mântuitorul Hristos;
Bucură-te, stâlpare duhovnicească din Tulpina lui Hristos;
Bucură-te, că pe unde ai mers ai vestit Evanghelia lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte mucenice Sava, apărător al dreptei credinţe!
Condacul al 8-lea
În cea de-a doua scrisoare, Sfântul Vasile cel Mare, îndemna părinteşte pe toţi creştinii din Dacia-romană să facă rugăciuni către Milostivul Dumnezeu, să reverse pacea Sa în lume şi Bisericii şi cu toţii să cânte neîncetat Ziditorului: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Scrierile Sfântului Vasile cel Mare fac pomenire despre credinţa creştinilor din Dacia şi mai ales de mucenicia Sfântului Sava pe care-l laudă, zicând aşa:
Bucură-te, luptătorule împotriva idolatriei şi a eresurilor;
Bucură-te, că inima ta, cu dragostea lui Hristos, s-a aprins;
Bucură-te, că L-ai mărturisit cu putere pe Hristos în tot locul;
Bucură-te, că pe mulţi goţi i-ai încreştinat;
Bucură-te, că învăţăturile lui Arie ereticul le-ai defăimat;
Bucură-te, că în dreapta credinţă ai rămas neclintit până la moarte;
Bucură-te, că prin credinţa ta fierbinte multora ai fost folositor;
Bucură-te, că şi din pământul României, mulţi sfinţi s-au ridicat la Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte mucenice Sava, apărător al dreptei credinţe!
Condacul al 9-lea
Să aducem slavă şi mulţumire Bunului Dumnezeu Care a binevoit ca din ţinuturile noastre stră-române să aleagă pe Sfântul Sava de la Buzău, care, în cer, se roagă neîncetat pentru Biserica şi neamul nostru, cântând: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Ca într-un policandru aprins strălucesc chipurile sfinţilor români înaintea tronului lui Dumnezeu şi ca un luceafăr luminează Sfântul Sava în inimile noastre, ale celor ce-i cântăm:
Bucură-te, sfeşnic al Bisericii prea luminos;
Bucură-te, căci pentru mărturisirea lui Hristos cu mare dragoste ai fost aprins;
Bucură-te, că pe mulţi i-ai luminat la adevărul credinţei;
Bucură-te, că te-ai aprins cu dumnezeiescul dor de Dumnezeu;
Bucură-te, smirnă duhovnicească cu bună mireasmă;
Bucură-te, că pentru binele ţării noastre te rogi neîncetat;
Bucură-te, a ţării noastre veşnică floare sfântă;
Bucură-te, că mijloceşti înaintea Mântuitorului Hristos pentru neamul nostru;
Bucură-te, Sfinte mucenice Sava, apărător al dreptei credinţe!
Condacul al 10-lea
Sfârşit-ai alergarea ta către cer, Sava prea fericite, la vârsta de treizeci şi opt de ani, în douăsprezece zile ale lunii aprilie, anul 372, ducându-te să iei plata ostenelilor tale de la Stăpânul Hristos şi să cânţi împreună cu îngerii Lui: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Viaţa ta a fost ca un rug aprins de focul dragostei lui Hristos, pe care L-ai preamărit prin ale tale fapte bune şi prin cântare bisericească; pentru aceea şi noi te lăudăm, zicând aşa:
Bucură-te, că până la moarte pe Hristos L-ai preamărit;
Bucură-te, că din copilărie ai primit credinţa cea adevărată;
Bucură-te, că inima ta de dragostea lui Hristos s-a aprins;
Bucură-te, căci cu sufletul tău în Dumnezeu ai crezut;
Bucură-te, că pentru Hristos ai lepădat toată grija cea lumească;
Bucură-te, că pe Dumnezeu neîncetat L-ai preaslăvit;
Bucură-te, că pururea ai avut aprinsă în tine candela rugăciunii;
Bucură-te, căci glasul Evangheliei lui Hristos ai ascultat;
Bucură-te, Sfinte mucenice Sava, apărător al dreptei credinţe!
Condacul al 11-lea
În Biserică, slujind ca dascăl, pe creştini i-ai învăţat să se ferească de mâncărurile jertfite idolilor, să se lepede de păcate şi să se păzească de orice lucru păgânesc, pentru a fi bine plăcuţi lui Dumnezeu, Căruia i se cuvine cântarea îngerească: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Cu mare dar dumnezeiesc ai fost învrednicit de Dumnezeu, Sfinte mucenice Sava, să cânţi neîncetat lui Dumnezeu în Biserica slavei Sale, îndemnându-ne şi pe noi să-ţi urmăm pilda vieţii tale sfinte, pentru care îţi aducem aceste cântări:
Bucură-te, cela ce ai fost alăută a Duhului Sfânt;
Bucură-te, chimval bine răsunător al dreptei credinţe;
Bucură-te, că prin cântare sfântă ai propovăduit pe Dumnezeu;
Bucură-te, că prin aceasta ai devenit un fierbinte slujitor al lui Hristos;
Bucură-te, că pe toţi creştinii i-ai îndemnat să cânte în Biserică:
Bucură-te, că prin dulcea ta glăsuire pe mulţi i-ai apropiat de Dumnezeu;
Bucură-te, că şi pe noi ne-ai învăţat a iubi Evanghelia lui Hristos;
Bucură-te, cela ce cânţi mereu cu îngerii cereasca Liturghie;
Bucură-te, Sfinte mucenice Sava, apărător al dreptei credinţe!
Condacul al 12-lea
Ziua şi noaptea ai lăudat neîncetat pe Dumnezeu în psalmi şi cântări sfinte, cugetând la cele veşnice, îndemnând pe toţi să cânte lui Dumnezeu în Biserică: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Petrecându-ţi Viaţa în slujba Bisericii lui Hristos, alături de preotul Sansala, ai învăţat pe toţi să se lase de toată grija cea lumească şi să cugete mai degrabă la cele cereşti, pentru care-ţi aducem aceste cântări duhovniceşti:
Bucură-te, căci cu multă smerenie, lui Dumnezeu te-ai rugat;
Bucură-te, că pe Maica Domnului pururea o ai lăudat;
Bucură-te, că prin rugăciune fierbinte ai biruit ispitele acestei vieti;
Bucură-te, că prin cuvântul adevărului pe mulţi la adevărata credinţă i-ai întors;
Bucură-te, că inima ta cu dragostea lui Hristos s-a aprins;
Bucură-te, trimisule al credinţei străbune în alte ţinuturi;
Bucură-te, mult rugătorule pentru binele poporului nostru;
Bucură-te, Sfinte mucenice Sava, apărător al dreptei credinţe!
Condacul al 13-lea
O, Prea Sfinte mucenice Sava, care ai vieţuit pe pământul străbunilor noştri până la moarte, roagă-te către Mântuitorul Hristos pentru toţi binecredicioşii din ţara noastră, să le dea tuturor pace, sănătate, mântuire ca, împreună cu tine, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
(De trei ori)
Rugăciune către Sfântul Mucenic Sava
Sfinte mucenice Sava, alesle al lui Hristos, care din tinereţe ai urmat calea Bisericii, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoşii, care cinstim cu multă evlavie ale tale nevoinţe şi pătimiri pentru dreapta credinţă. Adu-ţi aminte de toţi binecredicioşii ţării noastre, ca şi noi să dobândim milă şi har înaintea lui Dumnezeu. Fii rugătorul nostru fierbinte înaintea Dreptului Judecător în Ziua cea mare a Dreptăţii lui Dumnezeu, care va să vie. Ajută-ne, Sfinte mucenice Sava, să ne îngrijim de mântuirea sufletelor noastre, să iubim cele cereşti şi să cugetăm mereu la cele veşnice, pentru ca şi noi să ne învrednicim a moşteni împărăţia cerească împreună cu toţi sfinţii. Amin!
Otpusul obişnuit.
Preot Prof. Dr. Mihail Milea
Viaţa Sfântului Sava Gotul de la Buzău
Unul din marile daruri cu care Dumnezeu a blagoslovit poporul nostru român este numărul mare de sfinţi români, ştiuţi şi neştiuţi de noi, care strălucesc precum stelele pe bolta cerească a Bisericii. Printre aceştia, la loc de mare cinste se află Sfântul mucenic Sava, unul din primii martiri creştini care a trăit şi a pătimit pe meleagurile Buzăului. În vechile calendare bisericeşti i se spune "Gotul", nu pentru că era got de neam, ci pentru că el a trăit în ţinuturile din sud-estul ţării noastre unde în veacul al IV-lea se aflau goţii - popor migrator care pusese stăpânire pentru o vreme pe aceste meleaguri, unde a vieţuit şi Sfântul Mucenic Sava.
Faptul că Sfântul Sava era stră-român, se vede clar atât din Actul martiric, cât şi din corespondenţa purtată între Sfântul Vasile cel Mare cu Betranion - episcop de Tomis şi cu guvernatorul Sciţiei Minor: Junius Soranus, unde se fac multe referi la credinţa creştină a strămoşilor noştri. Sfântul Sava s-a născut în jurul anului 334, într-un sat din ţinuturile buzoiene, nu departe de râul Museos, numit astăzi Buzău.
El a avut marea fericire să se nască dintr-o familie de părinţi creştini care, deodată cu hrana trupească, i-au dat-o şi pe cea sufletească, îndestulându-l cu cuvântul lui Dumnezeu, care a rodit însutit în inima lui, aprinsă din copilărie de dorul lui Hristos. Precum doreşte cerbul apa izvoarelor, aşa dorea de mult Sava să se împărtăşească cu cele Sfinte în Biserică. De mic copil a avut această înclinaţie spre viaţa religioasă, trăind asemenea unui monah în sfinţenie şi ascultare de Biserică.
Duhovnicul lui era preotul Sansala - părintele satului, al cărui nume era foarte cunoscut până în Dobrogea, unde avea multe rude, la care găsea ocrotire şi sprijin sufletesc, când se porneau persecuţtiile împotriva creştinilor. Dumnezeu l-a înzestrat pe Sava din pruncie cu darul cântărilor religioase, fapt pentru care preotul Sansala l-a apropiat foarte mult de biserică, folosindu-l ca dascăl, desfătând auzul creştinilor ce luau parte la oficierea slujbelor religioase. Orice dar trebuie folosit spre slava lui Dumnezeu şi spre mângâierea celor din jur. Atunci când, din diferite motive, nu se săvârşea Sfânta Liturghie în satul său, Sava pleca într-o cetate din apropiere - probabil oraşul Buzău de astăzi, unde slujea preotul Gutticas. Cu trecerea timpului, Sava sporea tot mai mult în cele duhovniceşti.
În Actul martiric alcătuit de un reprezentant al Bisericii din Goţia, din care făcea parte, se arată că era "drept în credinţă; cucernic, gata spre toată ascultarea cea în dreptate, blând, simplu la cuvânt, dar nu în cunoştinţă, vorbind tuturor paşnic despre adevăr, făcând să tacă pe păgâni, nesemeţindu-se, ci purtându-se cum li se cuvine celor smeriţi, liniştit şi negrăbit la cuvânt şi foarte râvnitor la tot lucrul bun". Hrana lui era postul şi rugăciunea la care adăuga cuvântul Evangheliei lui Hristos. Era bun cu toată lumea, încât toţi cei din sat îl iubeau, ba chiar şi goţii care stăpâneau aceste ţinuturi şi încă nu erau creştini. Imediat după edictul de la Milan, dat la anul 3l3 de împăratul Constantin cel Mare, a urmat o perioadă de linişte religioasă şi de refacere a vieţii bisericeşti. Creştinii ieşeau din catacombe la lumină, slujind lui Hristos.
Însă, după moartea împăratului Constantin cel Mare, a urmat din nou un puternic val de persecuţii împotriva creştinilor. Goţii păgâni conduşi de Atanaric au declanşat represalii puternice şi împotriva creştinilor din ţinuturile stăpânite de ei. Păgânii le impuneau creştinilor să mănânce din cărnurile jertfite idolilor. Acei creştini care refuzau acest lucru erau foarte crunt persecutaţi şi chiar omorâţi. În asemenea încercare mare, unii păgâni, binevoitori, sfătuindu-se între ei, ofereau unor creştini, rude cu ei, în faţa persecutorilor şi în public, carne nejertfită în loc de carne jertfită idolilor, spre a-i păzi pe ai lor neîntinaţi şi a înşela pe prigonitori. Sfântul Sava a refuzat categoric acest compromis plin de vicleşug, spunând tuturor în public că: "dacă cineva va mânca din cărnurile acelea, fie şi nejertfite, acesta nu poate să mai fie creştin". Prin aceasta, Sfântul Sava căuta să-i ferească pe creştini de a cădea în cursa diavolului "care urlă ca un leu, gata să înghită chiar şi pe cei aleşi" (I Petru 5, 8). Într-o altă împrejurare, păgânii, dorind să salveze pe prietenii lor creştini, erau gata să jure în faţa prigonitorilor că în satul lor nu este nici un creştin. Dar Sava le-a spus: "pentru mine nimeni să nu jure, căci eu sunt creştin". Credinţa lui era puternică şi înflăcărată.
În anul 372, nefiind slujbă religioasă de Sfintele Paşti în această zi, deoarece preotul Sansala şi mulţi creştini se refugiaseră din pricina persecuţiilor în sudul Dobrogei, Sava a plecat într-un oraş din apropiere să serbeze învierea lui Hristos, împreună cu preotul Guttica. Pe când mergea pe drum, i s-a arătat un bărbat foarte înalt şi strălucitor la faţă care i-a zis să se întoarcă în satul lui, la preotul Sansala. Dar Sava i-a răspuns că preotul Sansala nu este în sat, fiind plecat în Sciţia Minor şi a mers mai departe spre preotul Guttica. Deşi afară era foarte frumos, dintr-o dată se porni o zăpadă imensă, care-i astupă drumul ca să nu mai poată merge mai departe. Atunci Sava a înţeles că voia lui Dumnezeu este de a se întoarce cât mai degrabă în satul lui, unde sosise între timp preotul Sansala pentru a săvârşi slujba Sfintelor Paşti creştinilor care mai rămăseseră. Când s-au revăzut Sava cu duhovnicul Sansala s-au bucurat foarte mult, că i-a ajutat bunul Dumnezeu ca să mai slujească încă o dată împreună de Sfintele Paşti.
În preajma Sfintelor sărbători s-a pornit un nou val de persecuţii împotriva creştinilor. Păgânii umblau din sat în sat, căutând pe cei care mărturiseau credinţa în Hristos, pentru a-i face să se lepede de Taina Botezului. În noaptea a III-a după Paşti, Atharid prigonitorul a năvălit în sat cu o ceată de tâlhari şi l-au aflat pe preotul Sansala acasă cu dascălul Sava, ce se odihneau după o noapte de priveghere şi de cântare lui Dumnezeu. În semn de dispreţ, acei păgâni i-au dezbrăcat şi lovit cu nuiele şi bice, arătând multă cruzime, lăsându-i aproape fără răsuflare. Dumnezeu le-a dat tărie şi răbdare în aceste încercări, încât, făcându-se ziuă, Sfântul Sava zicea celor care-l prigoniseră amarnic: "Oare nu m-aţi purtat voi prin locuri arse, prin ascuţişurile cioturilor bătându-mă? Vedeţi, însă, dacă pe trupul meu am vânătăi de pe rănile pe care mi le-aţi făcut?" Dumnezeu Care face minuni şi care are grijă de aleşii Lui, l-a tămăduit îndată pe Sf. mucenic Sava de toate rănile pricinuite. Prigonitorii l-au legat după aceea pe Sava între două osii metalice foarte grele, unde l-au lăsat să se chinuiască o noapte întreagă. Între timp, prigonitorii adormind, o femeie, care s-a sculat dis-de-dimineaţă pentru a găti bucatele celor din casa sa, s-a dus şi l-a dezlegat. Deşi era liber, el nu a fugit ci, dimpotrivă, a rămas în apropiere ajutând acea femeie la munca ei. Dimineaţa, când a aflat Atharid despre acest fapt a dat poruncă să i se lege mâinile şi să fie atârnat de o grindă a casei. Nici aceste chinuri nu l-au făcut pe Sava să se lepede de Hristos, ci, dimpotrivă, şi mai mult se întărea. Atunci când un prigonitor a aruncat în el cu un drug de fier, toţi credeau că a murit, dar el, sculându-se, slăvea şi se închina lui Dumnezeu, spunând: "aceasta m-a durut atât de mult de parcă m-aţi fi lovit cu un fir de lână". Atharid, văzând că nu poate să-l facă pe Sava în nici un fel să renunţe la credinţa lui în Hristos, a dat poruncă să-l înece în apa Buzăului. Auzind aceasta, Sfântul Sava a strigat de bucurie: "Binecuvântat eşti Doamne şi preamărit este numele Tău, Iisuse, în veci. Amin. Căci Atharid se osândeşte cu moarte veşnică şi cu pierzare, iar pe mine mă trimite la Viaţa cea pururea viitoare, căci astfel a binevoit Dumnezeul nostru". Soldaţii lui Atharid, văzând frumusetea şi nevinovăţia acestui tânăr creştin Sava, au încercat să-l salveze de la înecare, motivând că stăpânul nu ştie dacă-l vom slobozi să plece unde va vrea. Auzind Sava aceste cuvinte le-a zis: "La ce vă folosesc aceste cuvinte? Faceţi cum v-a spus stăpânul vostru. Eu văd dincolo de râu, ceea ce voi nu puteţi vedea. Îi văd pe cei ce trebuie să primească sufletul meu şi să-l ducă în locaşul măririi; aşteaptă numai momentul când va fi despărţit de trupul meu".
Prigonitorii l-au luat şi l-au afundat în apa Buzăului, căci avea legată de gât o greutate mare. Murind astfel, prin apă şi prin lemnul ce-i era legat de gât, se exprimă prin acest fel îndoit de muncă cele două simboluri ale mântuirii oamenilor: Botezul şi Crucea.
După ce Sava şi-a dat duhul, oştenii l-au scos din apă şi l-au lăsat afară neîngropat. Venind creştinii din apropiere, i-au luat trupul său sfânt şi l-au îngropat cu multă evlavie.
Vestea despre sfinţenia vieţii şi curajul credinţei Sfântului Sava s-a răspândit foarte repede până în Asia Mică, în cetatea Capadociei unde slujea Sfântul Vasile cel Mare, care a făcut îndată o scrisoare lui Iunius Soranus să mijlocească pe lângă episcopul Betranion pentru a primi moaştele Sfântului şi a le aşeza în cetatea sa. Moaştele Sfântului Sava au fost însoţite de o scrisoare a Bisericii din Goţia către Biserica din Capadocia, în care se spunea printre altele: "Aveţi grijă să săvârşiti Sfânta Liturghie în ziua când prea fericitul martir Sava a fost încoronat fără să fi cunoscut ceilalţi fraţi, pentru care toată Biserica ortodoxă şi apostolică să laude şi să binecuvinteze pe Domnul Care a binevoit să preamărească pe slujitorii Săi".
Sfântul Sava este un mărturisitor al credinţei poporului nostru şi între alte neamuri. Ne bucurăm că din neamul nostru Dumnezeu a ales această mlădiţă altoită în Trupul lui Hristos, care este Biserica. El este un neîncetat rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi creştinii. Prin cinstirea Sfântului mucenic Sava, noi de fapt îl cinstim pe Dumnezeu, care este minunat întru Sfinţii Săi. Amin!
Preot Prof. Dr. Mihail Milea
