Preotul

În ultima vreme s-a constatat o foarte mare presiune și un atac mediatic furibund îndreptate spre clerul Bisericii Ortodoxe. Cine este instigatorul moral al acestor atacuri și cine dorește discreditarea clerului ortodox este lesne de înțeles. Pe principiul "Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei", vrăjmașul diavol ațâță mințile rătăcite ale ateilor și ereticilor sectanți pentru a hulii și discredita în fața oamenilor instituția preoției, cea mai importantă taina a creștinismului, fără de care nu se pot săvârșii celelalte Sfinte Taine. Hirotonia este o taină sfântă instituită de însuși Domnul Nostru Iisus Hristos, care a ales dintre oameni pe apostolii și ucenicii săi, prin care a constituit și fundamentat Biserica Sa cea sfântă.

Haideți să vedem mai întâi ce este taina Hirotoniei, cum a luat ființă și care este rolul ei.
Hirotonia (Preoția) este a cincea sfântă Taină a Bisericii, în care, prin punerea mâinilor si rugăciunea arhiereului, se împărtășește unor bărbați, ce s-au pregătit pentru aceasta, harul dumnezeiesc, care dă puterea de a propovădui cuvântul lui Dumnezeu, de a săvârși Sfintele Taine și slujbele bisericești, și de a conduce pe cei credincioși la mântuire.
Sfânta Taină a Preoției se împărtășește așadar unor bărbați anume pregătiți pentru a o primi cu vrednicie. Însuși Mântuitorul Iisus Hristos i-a ales pe sfinții apostoli și i-a învățat, prin toate câte a făcut între oameni, cele ale împărăției lui Dumnezeu. După aceea i-a învrednicit de deosebita cinste de a propovădui Sfânta Evanghelie și de a săvârși fapte minunate. Adresându-se lor, a așezat și Taina Preoției prin cuvintele : «Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi. Și zicând acestea, a suflat asupra lor si le-a zis : Luați Duh Sfânt; cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți tine, vor fi ținute» (Ioan XX, 21—23).
Sfinții apostoli, cum aflăm din Sfânta Scriptură, au săvârșit Sfânta Taină a Preoției prin punerea mâinilor, adică: «hirotonindu-le preoți în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredințat pe ei Domnului în Care crezuseră» (Fapte XIV, 23), dar având grijă «să nu pună prea degrabă mâinile peste nimeni» (1 Tim. V, 22), să fie cu multă grijă, pentru că Preoția este lucrarea Duhului Sfânt (Fapte XX, 28).

În trei direcții se exercită puterea și slujirea preoțească si anume: 
Puterea învățătorească, adică de a propovădui cuvântul lui Dumnezeu, Mântuitorul Hristos a dat-o sfinților apostoli și, prin ei, episcopilor si preoților, odată cu cea sfințitoare, prin cuvintele : «Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh, învățându-i să păzească toate câte v-am poruncit vouă» (Matei XXVIII, 19—20). 
Puterea sfințitoare a fost dată și în chip deosebit la Cina cea de Taină prin cuvintele : «Aceasta — (adică Sfânta Euharistie) — să o faceti spre pomenirea Mea» (Luca XXII, 19 ; 1 Cor. XI, 25). Despre puterea sfințitoare a preoției vorbește și sfântul apostol Pavel: «Așa să ne socotească pe noi fiecare om : ca slujitori ai lui Hristos si ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu» (1 Cor. IV, 1). 
Puterea de conducere duhovnicească le-a fost dată prin cuvintele : «Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă, si cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine ; iar cel ce se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine» (Luca X, 16).

Sfinții apostoli au împărtășit harul Preoției prin punerea mâinilor ierarhiei bisericești, (adică episcopilor, preoților și diaconilor), având credința luminată de Duhul Sfânt că harul hirotoniei, în una din cele trei trepte, nu-și are izvorul în cel ce pune mâinile, ci în Dumnezeu, cum ne arată si sfântul Ioan Gură de Aur : «Se pune mâna peste om, dar toate le face Dumnezeu și mâna Lui se atinge de capul celui ce se hirotonește, dacă hirotonia se face cum se cuvine» (sfântul Ioan Gură de Aur).
Așadar, Preoția este de la Dumnezeu, cum îi scrie si sfântul apostol Pavel ucenicului său Timotei : «Nu fi nepăsător față de harul care este întru tine, care ți s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor preoțimii» (1 Tim. IV, 14). «Te îndemn să ții aprins harul lui Dumnezeu, cel ce este în tine, prin punerea mâinilor mele» (2 Tim. I, 6).
Taina Sfintei Preoții o poate săvârșii numai episcopul și de partea ei văzută ține rugăciunea rostită de el:
"Dumnezeiescul har, care pe cele neputincioase le vindecă si pe cele cu lipsă le împlinește, hirotonește pe (N) întru diacon (pe diacon întru preot, pe preot întru episcop...") si punerea mâinilor episcopului slujitor pe capul celui ce se hirotonește.

Taina Hirotoniei are trei trepte — toate adeverite de Sfânta Scriptură și de Sfânta Tradiție și bine cunoscute încă din vremea sfinților apostoli — și anume : diaconia, preoția și arhieria.
În Faptele sfinților apostoli în se arată cum a luat ființă treapta diaconească, pe urma alegerii si hirotoniei celor șapte diaconi în Biserica din Ierusalim. «Pe aceștia i-au pus înaintea apostolilor, și rugându-se și-au pus mâinile peste ei» (Fapte VI, 6).
Sfinții apostoli au hirotonit preoți în mai multe cetăți (Fapte XIV, 23) ; de asemenea, sfântul apostol Pavel a așezat și episcopi, pe care, prin viu grai si prin scrisori, îi sfătuiește să îndrepteze cele ce mai lipsesc și să așeze preoți prin cetăți (Tit I,5).
Și sfinții părinti dau mărturie neîntreruptă și netăgăduită despre cele trei trepte ale Sfintei Preoții, unul din ei scriind: «Supuneți-vă toți episcopului precum Iisus Hristos Tatălui, și preoților ca apostolilor, cinstiți pe diaconi ca pe legea lui Dumnezeu. Fără episcop nimeni să nu facă ceva din cele ce aparțin Bisericii» (sfântul Ignatie Teoforul, Epistola către smirneni, VIII, 1—2).
Spre Sfânta Preoție poate păși numai cel ce este găsit vrednic de primirea ei, după cercetarea lui de către duhovnic prin Taina Sfintei Spovedanii. Dar harul odată împărtășit prin hirotonire nu se pierde niciodată. Cel hirotonit poate fi doar oprit — pentru pricini de abateri de la buna purtare preoțească — de la săvârșirea celor sfinte.
Potrivit treptei în care se află, primitorii Sfintei Preoții au puterea să săvârșească cele sfinte legate strâns de treapta preoției lor. Astfel, episcopul are puterea să săvârșească toate Sfintele Taine și toate slujbele bisericești, îndeosebi de a hirotoni întru diacon, preot și, împreună cu încă doi arhierei, întru arhiereu și de a sfinții într-un sobor de arhierei, Sfântul Mir. Treapta arhierească, venind de-a dreptul de la apostoli, prin succesiune apostolică sau episcopală, deține plinătatea celor trei puteri : de a învăța, de a săvârși cele sfinte si de a conduce Biserica.
Preotul primește de la arhiereu, prin hirotonie, darul celor trei puteri: învățătorească, sfințitoare și de conducere, însă fără dreptul de a hirotonii și de a sfinții Sfântul Mir și Antimisul.
Diaconul este ajutător al preotului și al episcopului, în întreita lor activitate, spre mântuirea credincioșilor, neputând săvârși nici o Taină și nici o Ierurgie. Pe baza Revelației dumnezeiești, cuprinsă în Sfânta Scriptură si Sfânta Tradiție, Sfânta Biserică ne învață că Taina hirotoniei a fost instituită de Mântuitorul Hristos și că sfinții apostoli au împărtășit harul Hirotoniei numai episcopului, preotului și diaconului. Acestea sunt cele trei trepte ierarhice avându-și baza în voința Mântuitorului.

Am văzut deci ce înseamnă această sfântă taină a Bisericii și cât de importantă este ea în planul lui Dumnezeu de mântuire a oamenilor. 
Din păcate în zilele noastre, datorită mutațiilor social-politice majore în societatea omenească, a dezvoltării pe culmi înalte de progres a științei și a tendinței de globalizare și secularizare a planetei, taina preoției este din ce în ce mai hulită de forțele întunericului, prin gurile spurcate ale celor urâtori de Dumnezeu atei și ale ereticilor, care nu au înțeles dintr-un început rolul Bisericii în societatea umană.
Cine poate urî mai tare pe preot decât diavolul și prietenii lui? Dracii văd cât de mari pierderi le provoacă preoțimea lui Hristos, scoțând din mâinile lor sufletele celor pe care reușiseră să le câștige, prin ispite și capcane foarte bine ticluite și viclene, în care bieții oameni din neștiință și mai ales din mândrie cad foarte frecvent. Nici îngerii din ceruri nu au puterea unui preot, dată de însuși Mântuitorul Iisus Hristos, și anume de a ierta păcatele oamenilor. 
Preoții sunt luminătorii spirituali ai oamenilor, cei care propovăduiesc Evanghelia lui Hristos în rândul maselor populare, care sfințesc viața oamenilor prin binecuvântări și ierurgii și care îndrumă spiritual viețile credincioșilor arătându-le calea spre mântuire.
Arhieria Bisericii și preoțimea sunt slujitori ai lui Iisus Hristos în rândul oamenilor. Ei sunt ambasadorii lui Dumnezeu printre noi. Până la a doua venire a Mântuitorului preoțimea este instituția diplomatică a Raiului pe pământ. Fiecare parohie, fiecare lăcaș de cult reprezintă ambasada lui Hristos pe pământ. Aici se fac cereri și plângeri către Stăpânul Iisus Hristos prin intermediul preoților. Cum ar trebui oare să respectăm pe ambasadorii Domnului nostru Iisus Hristos? Batjocorindu-i și umilindu-i în public? Dar se întâmplă acest lucru! Cum a fost tratat Stăpânul în lume așa sunt tratate și slugile Lui!
Este un foarte mare păcat a judeca preoții! Și când spun judecată este atunci când criticăm preoții pentru diferite închipuirii sau vorbe rele auzite de la alții, dar nu știute sigur de noi, iar la urmă dăm și verdictul: Popa este asa sau pe dincolo! Gata, i-am dat verdictul catalogându-l umilitor în fața altora, pe la colțuri sau bârfind clevetitor la cunoștințe sau prieteni. 
A ieșit moda acum ca pe mediile de socializare online să circule tot felul de umilințe la adresa arhiereilor și preoților ortodocși, pentru tot felul de fapte închipuite, imagini sau înregistrări video scoase din context, pe care dacă le privești tinzi să crezi că este adevărat, ceea ce gurile iadului mărturisesc viclenește. 
Este mare păcat de a judeca și bârfi în general, nu numai pe preoți. Este cel mai urât lucru să clevetești! Este ucidere sufletească, nu trupească! Prin cuvinte de hulă și clevetiri ucidem imaginea celui despre care vorbim, desființându-l spiritual în fața celor cărora le spunem aceste lucruri viclene. Este bine, chiar dacă suntem siguri că este adevărat, să mergem la cel care greșește și să îi spunem direct ceea ce credem, atenționându-l și ajutându-l astfel să se îndrepte.
Dar cum cei mai dușmăniți de către demoni sunt urmașii apostolilor lui Iisus, toată ura și veninul sunt împroșcate asupra clerului Bisericii lui Hristos. Mulți creștini care nu iubesc sincer pe Hristos și nu au înțeles rolul Bisericii în societate, se rup de harul Duhului Sfânt primit prin Sfântul Botez și merg după prooroci mincinoși care îi deturnează de pe calea mântuirii. Asa au avut loc mii de scindări ale Bisericii, formându-se grupări eretice așa zis creștine, dar care nu mai au harul Duhului Sfânt asupra lor. Zeci de mii de secte au împânzit pământul, fiecare arogându-și pretenția că dețin adevărul suprem. Câtă nebunie și mândrie! 
Să fim înțelepți și să ne menținem credința străbună pe care am îmbrățișat-o încă din pruncie. Să ne rugăm pentru preoții noștri și să le fim alături ori de câte ori se impune, atât la bine cât și la rău! 
"Evanghelia iți da voie sa faci ce zice preotul, când te învață de bine, iar dacă vezi la el ceva ca nu-i bun, nu face. Mantuitorul spune asta. Pentru ca el are sa dea seama înaintea lui Dumnezeu dacă n-a făcut, și eu am sa dau seama înaintea lui Dumnezeu, dacă am auzit un cuvânt bun și nu l-am făcut.
Dar nu le-a dat voie sa judece, pentru ca harul lui Dumnezeu nu se duce de la preot, numai dacă a fost caterisit. Și când este caterisit, încă darul nu se ia. Atunci este ca un soldat care are la dansul sabie, are pușca, are pistol, dar n-are voie sa le folosească, că i se ia numai administrarea harului, nu harul lui Dumnezeu, numai lucrarea harului. El, în ziua judecății, tot ca preot se va judeca." (Parintele Cleopa Ilie)

Gherasim Ogheru



EVANGHELIA ZILEI

Ajutati la construirea Catedralei Neamului

construimcatedrala.ro

Contor Web


Totalul afişărilor de pagină ultimele 7 zile

web site traffic statistics