Această teorie a structurat o adevărată paradigmă, o viziune asupra lumii și a vieții. Practic nu există o arie a cercetării științifice care să nu fie influențată de gândirea evoluționistă. Miza ideologică a premiselor teoriei dezvoltate de Darwin a fost amplificată de efortul de explicare naturalistă și autonomă a universului și a omului. Cercetătorul american Hermann Joseph Muller, laureat în 1946 al Premiului Nobel pentru medicină, estimează că teoria evoluționistă a lui Darwin constituie cea mai revoluționară teorie din toate timpurile.
Contextul ideologic în care a apărut această teorie. În 1830, fondatorul geologiei moderne, naturalistul Charles Lyell, a confirmat teoria conform căreia suprafața Pământului s-a schimbat în timp, în funcție de fluctuațiile climatice, de activitatea vulcanică și de alți factori. Lyell a fost primul care a sugerat că lumea organică nu a fost întotdeauna aceeași. Ideea sa a fost confirmată de cercetările paleontologice ale naturalistului francez. Aceste premise pentru apariția teoriei lui Darwin au dat naștere unor noi cercetări.
În 1836, la scurt timp după întoarcerea din îndelungata călătorie la bordul lui Beagle, Darwin începe să-și formuleze teoriile. În acea perioadă, majoritatea specialiștilor în științele naturii aparțineau clerului. Aceștia vedeau cunoașterea ca fiind o revelație a planurilor divine. Darwin a găsit trei aliați care să îl susțină:
Charles Lyell, geolog, ale cărui cărți au fost atent studiate de Darwin în timpul expediției maritime;
Joseph Dalton Hooker, fiul celebrului botanist Sir William Jackson Hooker;
Thomas Huxley, naturalist, care avea să devină unul din marii susținători ai teoriei evoluționiste.
În acea perioada, în Anglia, cultele religioase se aflau în plină dispută. Criticismul istoric, curent de origine germană, considera Biblia ca fiind un simplu document, ceea ce stârnea indignarea fundamentaliștilor, care considerau fiecare cuvânt din Sfânta Scriptură ca fiind de inspirație divină. Benjamin Jowett, unul din susținătorii mișcării evanghelice din cadrul Bisericii Anglicane, scrie, în 1855, The Epistles of St Paul în care face referință la relația dintre dogme și moralitate. Și această acțiune generează un val de proteste din partea clericilor conservatori1 . Subliniind faptul că speciile evoluează, se schimbă, Darwin zdruncină din temelii vechi concepte ca Marele lanț al existenței, în cadrul căruia fiecare ființă vie își avea propriul loc, într-o ordine prestabilită de către divinitate. Selecția naturală, teoria propusă de Darwin, în 1842 și enunțată în Originea speciilor, nu lasă loc existenței vreunei divinități. Conform acestei teorii, speciile înregistrează, în mod aleator, o serie de variații; supraviețuiesc numai indivizii care sunt mai bine adaptați. Acest caracter aleator al variațiilor, dar și aparenta risipire de mijloace de care natura dispune în mod inexorabil, toate acestea se opun unei presupuse morale divine.2 Opozanții acestei teorii erau atrași de lamarckism, o teorie evoluționistă pre-darwinistă, care punea accentul pe trăsăturile moștenite de indivizi.
După părerea mea Darwin a identificat un mecanism al evoluției speciilor, pe care el l-a numit „selecție naturală”. Aceasta înseamnă că, dacă un membru al unei specii dezvoltă o nouă caracteristică, atunci descendenții săi vor moșteni acea caracteristică și dacă această caracteristică este favorabilă supraviețuirii, atunci membrii acelei specii care nu aveau acea caracteristică vor dispărea treptat. Prin urmare, viața evoluează vreodată doar către ceva mai bun.
Cu toate acestea, progresele în știință – în special în biologie, biochimie și genetică – și descoperirea și decodificarea ADN-ului în ultimele două decenii, au pus la îndoială teoria lui Darwin, deoarece au dovedit că unele sisteme par prea complexe pentru a fi rezultatul unei selecții naturale.
 |
| Evoluţionism vs Creaţionism |
Oricum exista o mare verigă lipsă din teoria lui Darwin și anume faptul că teoria acestuia nu rămâne în picioare în fata descoperirilor de fosile. Și anume, deși exista o sumedenie de fosile descoperite dintr-o anumită specie ce se vede clar că provin din perioade diferite, la distanțe de la zeci, la sute de mii de ani, și în unele cazuri milioane de ani, acestea nu au caracteristici diferite, ci se vede clar că specia respectivă nu a suferit niciun fel de modificare. Aceasta constatare a determinat majoritatea evoluționiștilor să-și fi retras sprijinul teoriei lui Darwin.
Un articol interesant al lui Brian Thomas din 2011, intitulat „Un nou studiu demonstrează că enzimele nu pot evolua”, arată că enzimele, care sunt mașinării miniaturizate foarte bine proiectate, trebuie să fi fost create într-un fel intenționat în loc să rezulte din progresia aleatorie a combinațiilor chimice. În concluzie, nu există suficiente dovezi care să susțină teoria lui Darwin ca fapt, și evoluția este încă sub control științific, explicând unele schimbări evolutive în viața de pe Pământ, dar nu pentru toate creațiile.
Ca urmare a acestei lipse de dovezi pentru teoria evoluției și a descoperirii complexităților ADN-ului nostru – tot mai mulți oameni de știință se întorc la ipoteza „Dumnezeu” a creației, și anume la faptul ca ceva, cumva, ne-a proiectat pe toți, știind clar ceea ce face, iar fiecare dintre noi suntem produsul final al creației.
Ca orice creștin eu personal cred că lumea a fost creată de Dumnezeu și prin urmare este „proiectată inteligent”. Dumnezeu în mod sigur ar fi putut folosi procese darwiniste pentru a crea lumea vie și pentru a o dirija în mersul ei. Prin urmare evoluția în sine nu implică faptul că nu ar exista o direcție în istoria vieții. Ceea ce implică acel lucru nu este teoria evoluției în sine, evoluția nedirijată, ideea că nici Dumnezeu nici vreo altă persoană nu a intervenit în a ghida, direcționa sau orchestra cursul evoluției. Teoria științifică a evoluției nu afirmă nimic despre ghidarea divină sau lipsa ei. Ea nu afirmă că evoluția ar fi ghidată divin și nici nu susține că nu ar fi așa. Ca aproape oricare alt teist, resping evoluția nedirijată; dar teoria științifică de azi a evoluției — spre deosebire de adaosurile ei filosofice sau teologice — nu afirmă că evoluția nu ar fi dirijată. La fel ca știința în general, evoluția nu face afirmații despre existența sau activitatea lui Dumnezeu. Părerea mea este că Evoluționismul nu este știință, ci o ideologie non-religioasă, îmbrăcată în straie de știință.
Acolo unde Dumnezeul Creator, Autorul tuturor formelor de viață, este respins, omul decide asupra vieții şi a morții.
Un studiu de mare anvergură, efectuat de către cercetători implicați în Programul pentru studiul mediului dezvoltării umane de la Universitatea Rockefeller și de geneticieni de la Universitatea din Basel, răstimp în care cercetătorii au izolat 5 milioane de coduri de bare ADN de la peste 100.000 de specii de animale dezvăluie faptul că peste 90% dintre speciile de vietăți existente pe Terra au apărut aproximativ în același timp!4 O atare descoperire științifică poate pune rapid sub un grav semn de întrebare teoria evoluționistă a lui Charles Darwin.
Concluzia
a fost năucitoare. Așa cum afirma unul dintre conducătorii
programului de cercetare, s-a descoperit ca 9 din 10 specii de
animale de pe planeta au apărut în același timp cu oamenii, în
urma cu aproximativ 100.000 și 200.000 de ani:
“Aceasta
concluzie este foarte surprinzătoare”,
a ținut să precizeze David Thaler, de la Universitatea din Basel,
“și
am luptat împotriva ei cât de greu am putut.”
În concluzie, eu cred că Darwin a enunțat o teorie greșită, a indus în eroare, până astăzi, o mulțime de intelectuali și a inspirat mișcări politice și sociale cu ideologii dubioase. Împreună cu Marx, a devenit unul din pilonii cei mai trainici și de lungă durată al secularismului. A generat o religie seculară, a dat argumente noi în sprijinul ateismului şi a influențat, pe alocuri în mod profund, creștinismul, religia și teologia.
În ultimii 50 de ani evoluționismul și darwinismul s-au metamorfozat în “neo-darwinism”, o reinterpretare constantă a darwinismului original pentru a-l face compatibil cu descoperirile științifice contemporane. Asta denotă că darwiniștii și-au pierdut încrederea inițială privind veridicitatea evoluționismului și a teoriilor lui Darwin. Faptul că se vorbește despre “neo-darwinism” mai mult decât despre “darwinism” dovedește ca darwinismul originar a fost ajustat și continuă să fie reajustat și explicat pentru a-l face compatibil cu descoperirile științifice din ultimele decenii, descoperiri care în mare măsură contrazic învățăturile inițiale ale lui Darwin.5
În zilele noastre geneticienii şi virusologii încearcă să se joace de-a Dumnezeu, implementând în medicină un vaccin absolut nou, care are la bază structuri de ARN mesager, capabile să se inserteze în genomul uman, să-i copie structura şi să modifice semnătura originală a Creatorului, în numele științei atee. Abia acum vom vedea ce evoluție va avea în următorii ani un posesor al unui astfel de vaccin. Este posibil ca această intervenție genetică ce încalcă bioetica să deschidă noi orizonturi de evoluție a omului, dar într-un sens deraiat de la creația originală a Creatorului. Să sperăm că această modificare genetică a semnăturii lui Dumnezeu în Om nu se va răzbuna împotriva celor care s-au supus acestei impietăți.
Hristos este Alfa şi Omega, începutul şi sfârșitul, prin care toate s-au făcut! Ce e în afara Lui, este deșertăciune!
Gheorghe Andrei Iustin
Student anul III, Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul", Bucureşti.
1 Josef L. Altholz, Professor of History, University of Minnesota (1976), "The Warfare of Conscience with Theology". The Mind and Art of Victorian England, Victorian Web.
2 George P. Landow, Evolutionary Theory before Darwin
3Creaționism contra evoluționism, Editor: Bruno Schwengeler, Şcoala Particulară Ethos, Craiova, 2012, pp. 9-16
4 http://www.techtimes.com/articles/228798/20180530/massive-genetic-study-reveals-90-percent-of-earth-s-animals-appeared-at-the-same-time.htm
5 “Darwin was wrong” (“Darwin a gresit”). A.N. Wilson, Charles Darwin, Victorian Mythmaker (“Charles Darwin, fauritor de mit”) https://www.washingtontimes.com/news/2018/jan/31/book-review-charles-darwin-by-an-wilson/
Bibliografie
APOLOGETICA ORTODOXĂ, Volum 2, Adrian Lemeni, Editura Basilica, 2014
Josef L.Altholz, Professor of History, University of Minnesota (1976), "The Warfare of Conscience with Theology". The Mind and Art of Victorian England, Victorian Web.
George P. Landow, Evolutionary Theory before Darwin
Creaționism contra evoluționism, Editor: Bruno Schwengeler, Şcoala Particulară Ethos, Craiova, 2012
“Darwin was wrong” (“Darwin a gresit”). A.N. Wilson, Charles Darwin, Victorian Mythmaker (“Charles Darwin, fauritor de mit”) https://www.washingtontimes.com/news/2018/jan/31/book-review-charles-darwin-by-an-wilson/
Civilizaţia foametei, de Amalia Diaconeasa – biochimist. Editura Sitech, 2018
Darwin şi darwinismul, de Petru Derewenco, Casa Cărții de Ştiinţă, 2011
