TAINA POCĂINŢEI

Pocainta - prin mijlocirea unor manifestari vazute din partea credinciosul si a preotului in Biserica, credinciosul obtine harul iertarii pacatelor de la Dumnezeu. Cine face pacatul - a zis Mantuitorul - este rob al pacatului (Ioan 8,34). Mantuirea din robia pacatului inseamna eliberare. Iata de ce spunem si marturisim intr-o multime de rugaciuni ca Iisus Hristos este eliberatorul si Mantuitorul lumii. Pentru ca El, prin adevarul si harul Sau curatitor si sfintitor ne face curati de pacate si astfel liberi. In slujba acestei curatiri si eliberari sufletesti sta pocainta crestina cu elementele ei esentiale: cainta, marturisirea si dezlegarea pacatelor.

Spovedania pacatelor aduce cu sine    linistire constiintei, cercetarea, fericirea si apropierea de Dumnezeu. Cea mai frumoasa marturisire a pacatelor o face Proorocul David in Psalmul 50.
Proorocul Isaia vorbeste despre pocainta aprins si cu putere ca un trimis al lui Dumnezeu: „Cel ticalos sa lase calea lui si omul cel nedrept vicleniile lui si sa se intoarca la Domnul Dumnezeu cel bogat in iertare si atunci se va indura de el" (Isaia 57,7).

Cum sa se faca pocainta ne-a aratat Mantuitorul. Exemplul clasic al pocaintei in Evanghelia Mantuitorului ni-l prezinta parabola fiului risipitor (Luca 15, 11-24). In aceasta parabola avem toate elementele unei pocainte complete: Omul pacatos, recunoasterea si marturisirea pacatelor, convertirea, rugaciunea de iertare, cainta, hotararea de indreptare, parintele care primeste pocainta si iarta pe pacatos. Ea oglindeste tot ceea ce putem desemna ca fiind o pocainta evanghelica integrala. Tinta superioara a pocaintei este perfectiunea morala si spirituala.

Pocainta evanghelica se incoroneaza cu iertarea pacatelor. Acesta este specificul crestin al Sfintei Taine a Pocaintei, caci realitatea de la care plecam, in adevarata pocainta, este pacatul, iar efectul la care vrem sa ajungem este iertarea pacatelor.

In contextul acestei adevarate pocainte, credinciosul trebuie sa traiasca o autentica viata crestina, desavarsindu-se prin rugaciune, post, milostenii, lacrimi de cainta, dragoste frateasca si altele. 
Vremea pocaintei este limitata la viata pamanteasca. Prin moarte, pacatosul intra intr-o stare in care nu mai poate face nimic pentru mantuirea sa, nadajduind doar in milostivirea lui Dumnezeu si in rugaciunile pe care le face pentru el Biserica si, in Biserica, toti cei care l-au iubit.
Din toate cele prezentate mai sus, ca si din cuprinsul invataturii Bisericii Ortodoxe, reiese clar ca pocainta este o lucrare dumnezeiasca mantuitoare.

EVANGHELIA ZILEI

Ajutati la construirea Catedralei Neamului

construimcatedrala.ro

Contor Web


Totalul afişărilor de pagină ultimele 7 zile

web site traffic statistics