Despre Ingeri

"Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte!"

Toate fapturile au fost aduse la existenta, din nimic, de catre Dumnezeu. Acest fapt demonstreaza nimicnicia noastra, caracterul unitar al lumii vazute si nevazute, create din nimic. Praf si cenusa suntem inaintea lui Dumnezeu.

Lumea, ca un ansamblu unitar si armonios al intregii creatii, consta din doua parti : lumea materiala si lumea spirituala.

Lumea ingerilor, creata de Dumnezeu, este exprimata prin cuvantul cer, din Scriptura : "La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul" (Fac,1,1).

Ca si intreaga creatie, ingerii sunt creati de Dumnezeu, din nimic, nu din ceva preexistent si nici din fiinta lui Dumnezeu.

Despre existenta ingerilor Biserica ne invata conform informatiilor din Sfanta Scriptura, unde chiar daca nu se vorbeste explicit, precis, despre crearea acestora, acest adevar este exprimat prin versetul "La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul" (Fac, 1, 1). Cerul inseamna lumea spirituala a puterilor ceresti, a ingerilor, iar pamantul, lumea materiala.

Nu se aminteste, in mod expres, in capitolul Geneza despre crearea ingerilor, deoarece evreii erau inclinati spre idololatrie. Pentru originea ingerilor putem lua in considerare urmatoarele versete: "Numai Tu esti Domn si numai Tu ai facut cerurile, cerurile cerurilor si toata ostirea lor, pamantul si toate cele de pe el..." (Num., 9, 6) ; "Pentru ca in Acesta (Fiul) au fost facute toate, cele din ceruri si cele de pe pamant, cele vazute si cele nevazute, fie Tronuri, fie Domnii, fie Capetenii, fie Stapaniri. Toate s-au facut prin El si pentru El" (Col. 1,16).

Ostirea cereasca sau cele nevazute sunt lumea spirituala, iar Tronuri, Domnii etc. sunt cete ingeresti (I Petru, 3, 22 ; Efes., 1, 20-21).

Adevarul ca ingerii sunt creati de Dumnezeu si formeaza lumea duhurilor netrupesti este exprimat de Biserica in Simbolul niceo-constantinopolitan, dupa care Dumnezeu este Creatorul "tuturor celor vazute si nevazute" (art. 1).

Chiar daca in Sfanta Scriptura nu se spune nimic precis despre timpul crearii ingerilor, putem afirma ca in momentul caderii lui Adam si al Evei din starea dumnezeiasca in cea de oameni trupesti, nu numai ca existau duhurile nevazute, dar unele dintre ele nu mai erau nici ele in starea de la inceput, deci cazusera si ele. Ingerii existau si in ziua a patra, caci atunci cand Dumnezeu a creat stelele, ei laudau marirea Lui.

4	Unde erai tu, când am întemeiat pământul? Spune-Mi, dacă ştii să spui.
5	Ştii tu cine a hotărât măsurile pământului sau cine a întins deasupra lui lanţul de măsurat?
6	În ce au fost întărite temeliile lui sau cine a pus piatra lui cea din capul unghiului,
7	Atunci când stelele dimineţii cântau laolaltă şi toţi îngerii lui Dumnezeu Mă sărbătoreau?

(Iov, 38, 7).

Ca fiinte spirituale nemateriale, ingerii sunt in afara conditiilor si legilor fizicii obisnuite prin care noi cunoastem si luam contact cu lucrurile si celelalte fiinte materiale.

In vechime, existenta ingerilor a fost tagaduita de saduchei (Fapte, 23, 8), iar in decursul timpului de catre socinienii si teologii protestanti rationalisti care socotesc ca ingerii sunt fiinte fictive sau personificari ale insusirilor dumnezeiesti si ca Mantuitorul Iisus Hristos si apostolii, vorbind despre ingeri, s-au acomodat credintelor iudeilor pe care aces­tia le-ar fi imprumutat de la pagani si in special de la babilonieni, pe cand se aflau in robie.

Existenta ingerilor este afirmata, insa, in mod clar, si in multe locuri din Sfanta Scriptura, de la prima ei carte pana la ultima.

Astfel, dupa scoaterea din rai a primilor oameni, ingerii pazeau drumul spre pomul vietii.

24	Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii.

(Facerea, 3, 24)

Un inger a oprit pe Avraam de a jertfi pe fiul sau Isaac

11	Atunci îngerul Domnului a strigat către el din cer şi a zis: "Avraame, Avraame!" Răspuns-a acesta: "Iată-mă!"

(Fac, 22, 11)

Iacob vede in vis, la Betel, ingeri ai lui Dumnezeu suindu-se si coborand pe o scara intre cer si pamant.

12	Şi a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe ea.
13	Apoi S-a arătat Domnul în capul scării şi i-a zis: "Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi.

(Fac, 28, 12-13)

Ingerul Domnului se arata lui Balaam

22	Dar se aprinsese mânia lui Dumnezeu pentru că s-a dus, iar îngerul Domnului s-a sculat, ca să-l mustre pe cale.

(Num., 22, 22 urm.).

Ingerii se inchinau lui Dumnezeu.

43

Veseliţi-vă, ceruri, împreună cu El şi vă închinaţi Lui toţi îngerii lui Dumnezeu! Veseliţi-vă, neamuri, împreună cu poporul Lui şi să se întărească toţi fiii lui Dumnezeu! Căci El va răzbuna sângele robilor Săi şi va răsplăti cu răzbunare vrăjmaşilor Săi şi celor ce-L urăsc le va răsplăti şi va curăţi Domnul pământul poporului Său!"

(Deut., 32, 43).

In toate aceste locuri, ingerii apar ca fiinte personale, deosebite de Dumnezeu si de oameni.

Ingerii sunt superiori omului.

5	Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat peel.

(Ps. 8, 5), dar au si ei anumite lipsuri si sunt marginiti

17.	"Un om poate să fie drept în faţa lui Dumnezeu? O făptură omenească este ea curată înaintea Celui ce a zidit-o?
18.	Dacă El nu se încrede în slujitorii Săi şi dacă găseşte vină chiar îngerilor Săi,

(Iov, 4, 17-18).

In fata acestor dovezi, cuprinse cele mai multe in carti anterioare captivitatii babilonice, afirmatia ca iudeii au imprumutat credinta in ingeri de la paganii cu care au venit in contact si indeosebi de la babilo­ieni este cu totul neintemeiata. Dupa conceptiile religioase necrestine, panteista sau dualista, spiritele sau demonii sunt numai emanatii din divinitate, iar dupa invatatura Sfintei Scripturi, ingerii sunt creaturi ale lui Dumnezeu.

Incepand cu Evangheliile, toate cartile Noului Testament relateaza despre multe aparitii de ingeri ca despre fapte istorice. Ingerul Gavriil anunta preotului Zaharia nasterea sfantului Ioan Botezatorul, (Luca, 1, 11-13) ; acelasi inger vesteste Sfintei Fecioare Maria nasterea ca om a Fiului lui Dumnezeu (Luca, 1, 28-32) ; un inger ii descopera lui Iosif intruparea cea mai presus de fire a Fiului lui Dumnezeu si despre alte evenimente in legatura cu dumnezeiescul Prunc (Matei, 1, 20 ; 2, 13, 19) ; un inger se arata pastorilor de langa Betleem si corurile canta slava lui Dumnezeu la nasterea Mantuitorului (Luca, 2, 9-13).

Ingerii slujesc lui Iisus dupa ispita din pustie (Matei, 4, 11) si tot un inger Il intareste in gradina din Ghetsimani (Luca, 22, 43). Ingerii vestesc femeilor mironosite invierea lui Hristos (Matei, 28, 2-8 ; Marcu, 16, 5-8 ; Luca, 24, 4-8 ; Ioan, 20, 12) ; un inger se arata apostolilor la inaltare si le anunta a doua venire intru marire a Mantuitorului (Fapte, 1, 10, 11).

Explicand parabola neghinei, Mantuitorul pune pe ingeri pe acelasi plan al realitatii cu Fiul Omului, cu lumea, cu fiii imparatiei etc. (Matei, 13, 37-39). Adica, ingerii sunt fiinte tot asa de reale ca si celelalte fiinte si lucruri din textul parabolei. Ingerii vad neincetat fata Parintelui ceresc si mijlocesc pentru oameni (Matei, 18, 10). Ei nu se confunda nici cu Dumnezeu, nici cu oamenii, si nu cunosc toate pe care le cunoaste Dumnezeu (Marcu, 13, 32) ; ei vor insoti pe Mantuitorul la a doua venire (Matei, 25, 31 ; Luca, 9, 26)

Dupa natura lor, ingerii sunt duhuri curate, adica imateriale si necorporale, mult inferioare lui Dumnezeu, superioare omului, dar marginite si nemuritoare; Sfanta Scriptura ii numeste duhuri: "Nu sunt oare toti (ingerii) duhuri slujitoare...?" (Evr., 1, 14). Fiind duhuri netrupesti, la ingeri nu se poate vorbi de sex ; (Fac, 6, 2), deci ei nu se casatoresc, nu se inmultesc (Matei, 22, 30) si nici nu pot sa moara (Luca, 20, 35-36).

Ingerii au "o fire rationala, spirituala, libera si schimbatoare in felul de a gandi sau de a voi, caci tot ceea ce este creat este schimbator. Numai ceea ce este necreat este neschimbator. Tot ceea ce este rational este si liber. Asadar, pentru ca ingerul are o fire rationala si spirituala este liber iar pentru ca este creat si schimbator, are facultatea de a ramine si a progresa in bine sau de a se indrepta spre rau" (Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, II, 3 ; trad. rom., p. 80-81). Dar, odata cazuti, nu se mai pot pocai si indrepta. Numai omul are parte de pocainta din pricina slabiciunii trupului.

"Ingerii sunt - cum afirma sfantul Ioan Damaschin - lumini spirituale secundare, care isi au luminarea din lumina primara fara de inceput. Nu au nevoie de limba si de auz, ci isi transmit unii altora propriile lor ganduri si hotarari fara sa rosteasca un cuvant." (Ibidem).

Fiind fiinte spirituale netrupesti, ingerii sunt nevazuti (Col. 1, 16). Totusi, dupa voia lui Dumnezeu si pentru indeplinirea slujbei lor, ingerii pot sa ia forma omeneasca, de barbat sau tanar (II Regi, 6, 17 ; Fac, 32, 25), pot sa vorbeasca omeneste si sa manance, apar imbracati si uneori purtind aripi (Fac, 32, 25 ; Luca, 24, 4 ; Matei, 28, 3; Apoc, 14, 6 ; Isaia, 6, 2).

Desi sunt fiinte spirituale netrupesti, ingerii sunt circumscrisi, caci atunci cand sunt in cer nu sunt pe pamant si cand sunt trimisi de Dumnezeu pe pamant nu raman si in cer (Ibidem).

Starea morala actuala a ingerilor buni este una de sfintenie si de nepacatuire, dar nu prin insasi natura lor, ci prin harul divin. Conlucrand cu harul divin, ingerii s-au desavarsit in bine, asa incat nu pot sa pacatuiasca. Deci nepacatuirea ingerilor este rezultatul rezistentei lor fata de ispite, al persistentei in bine si al intaririi prin harul dumnezeiesc.

La crearea lumii nevazute, ne spune Sfanta Scriptura ca „toate erau bune foarte”. Deci si lumea nemateriala formata din duhuri a fost creata ca si omul spre facerea de bine si dragoste fata de Creatorul lor. Dar, Dumnezeu a lasat creaturilor sale un atribut deosebit de puternic si de hotarator si anume „liberul arbitru” prin care fiecare era liber sa aleaga actiunile sau inactiunile sale. Astfel, datorita mandriei si parerii de sine extraordinare, Lucifer, cel mai stralucitor arhanghel al lumii nevazute, dupa cum si numele sau il spune, s-a opus voii lui Dumnezeu, cartind si dorind facilitati si puteri mai mari decat i se daduse, vroind chiar sa fie privit si cinstit asemenea lui Iisus, fiul lui Dumnezeu, Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, unul nascut, nu facut, Cel de o fiinta cu Tatal, prin care toate s-au facut. 

Deci Creatura tindea la titlul de Creator. 

In acel moment, drumurile lui Lucifer se despartira de cele ale Sfintei Treimi, devenind oponent, Satan.

Satan(a) (ebraică: שָׂטָן, Satana ebraica tiberiană Śāṭān; greaca Koine: Σατανάς, Satanás; aramaică: צטנא, Śaṭanâ; arabă: شيطان, Sheikhṭaan) este o denumire abrahamică ce se referă de obicei la un înger-procuror, demon sau zeu minor în diferite religii.

O data cu el au fost alungati din imparatia lui Dumnezeu in intunericul nedragostei si al urii toti ingerii care au fost de acord cu parerea de sine al lui Lucifer, si care i s-au inchinat si lui ca si lui Dumnezeu Treimea. Astfel, miliarde de miliarde de ingeri au devenit duhuri oponente lui Dumnezeu, denumite duhuri necurate in credinta noastra ortodoxa.

Caderea acestor ingeri a avut loc inainte de crearea lui Adam si al Evei, iar aparitia acestor noi creaturi materiale, oamenii, a fost privita de catre duhurile necurate cu ura si gelozie nemasurata. Dumnezeu acorda oamenilor o atentie si o dragoste deosebita, numindu-i chiar „fii” ai Lui. Din aceasta cauza Satan a dorit ca si oamenii sa greseasca inaintea lui Dumnezeu pentru a fi alungati din Eden si dati sub influenta lor directa in intunericul neiubirii de Dumnezeu.

Din acel moment, lupta duhurilor necurate cu omul nu a incetat nici pana in zilele noastre si nu va inceta pana la a doua venire a Mantuitorului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos, cand va judeca lumea vazuta si nevazuta, separand graul de neghina, aruncand in focul cel vesnic si intunecat al Iadului pe Satan si ingerii lui precum si pe toti oamenii care nu fac voia lui Dumnezeu ci asculta de indemnurile si impulsurile grosiere, pacatoase si carnale ale ispititorilor diavoli, ingerii cazuti.

De aceea se cuvine sa amintim ca viata trupeasca a omului este o continua lupta cu acesti dusmani, vrajmasi numiti adesea in Sfanta Scriptura, care nu fac altceva decat sa duca pe om pe carari ratacite si mincinoase cat mai eparte de Adevarul dumnezeiesc, pentru a-l trage si pe om dupa el in iadul si chinurile vesnice.

De la caderea lui Adam si al Evei, toti oamenii erau blestemati ca dupa moartea lor, la trecerea din lumea materiala in cea nevazuta prin desprinderea sufletului de trup, erau luati in primire de ingerii necurati si tinuti in intuneric, chinuiti si asupriti, asteptand judecata finala cand Fiul Lui Dumnezeu va judeca intreaga creatie, aruncand in chinurile iadului pe demoni si pe oameni deopotriva.

Pentru a se mantui de acest blestem, omul trebuia sa aiba un rascumparator al pacatului primordial savarsit de Adam si Eva, adica sa se nasca cineva pur, drept si iubitor de Dumnezeu, sa traiasca o viata sfanta, iar la trecerea sa din aceasta lume materiala in cea nemateriala, prin lumina sa dumnezeiasca sa reuseasca sa scape de legaturile intunericului si sa deschida cale noua spre imparatia lui Dumnezeu. Dar datorita pacatului primordial al protoparintilor nostrii Adam si Eva, mostenit genetic si spiritual nu era posibila nasterea unui astfel de om salvator. Omul nu se poate mantui de pacat prin el insusi.

In aceste conditii, vazand Dumnezeu ca in semintia oamenilor sunt si multi drepti amintiti in cartile Vechiului Testament, care au murit cu nadejdea rascumpararii, in marea sa dragoste de oameni a trimis in aceasta lume materiala pe insusi Fiul Sau iubit, Iisus Hristos, care a luat trup de om material. Fiul lui Dumnezeu s-a inomenit, s-a intrupat in om, pentru a indumnezeii pe acesta, pentru a face pe om Dumnezeu, fiu al lui Dumnezeu, precum era Adam in faza primordiala. Prin Nasterea Sa minuntata binevestita de Sfantul Arhanghel Gavriil Fecioarei Maria, s-a intrupat insusi Dumnezeu Fiul, dar oamenii nu l-au recunoscut datorita influentei malefice a ingerilor necurati ce influentau gandirea teologica a acestora. Astfel, dupa cum stim, Mantuitorul Iisus Hristos, prin jertfa Sa pe Cruce, in momentul trecerii in lumea nevazuta pironit fiind, s-a facut lumina mare in lumea duhurilor necurate. A aparut insusi Fiul Lui Dumnezeu intre demoni. In acel moment pe pamant au avut loc in plan material multe evenimente deosebit de ciudate si de infricosatoare. S-a intunecat cerul, catapeteasma tempului iudaic, ce era din piatra s-a sfasiat in doua ca si o panza, au inviat morti, s-au produs vindecari miraculoase de boli incurabile ca lepra sau ciuma datorita faptului ca demonii au parasit indeletnicirile lor de a chinui pe oameni prin boli si suferinte. Mare bulversare a fost aici in plan nevazut. Toti demonii s-au risipit de la fata lui Iisus, indepartandu-se de la Fata Lui, iar la El au venit toti dreptii Vechiului Legamant, incepand cu Adam si Eva si toti proorocii si dreptii care au trait pana atunci.

Aceasta este marea taina a mantuirii omului de sub influenta demonilor si a Iadului vesnic. Din acel moment am fost rascumparati. De atunci avem calea deschisa catre Domnul, numai cu conditia de a-L iubi si de a face voia Lui, traind in curatenie trupeasca si spirituala.

Dumnezeu in marea sa iubire fata de creatia Sa poate oricand sa ierte greseala recunoscuta si marturisita a tuturor creaturilor Sale. De aceea omul, are posibilitatea reabilitarii si impacarii cu Dumnezeu prin Sfanta Spovedanie si primirea dezlegarii de pacate prin preotul duhovnic. Dupa Botez, suntem reabilitati total, asemenea lui Adam cel dintai. Prin Spovedanii regulate suntem curatiti periodic de contracte sau legaturi nevazute pe care le-am incheiat cu voia noastra cu demonii.

Dumnezeu iarta mult celor ce se pocaiesc si carora le pare rau de cele savarsite. Demonii, spre deosebire de oameni nu se pot pocai, nu le pare rau de faptele savarsite impotriva lui Iisus, nu il pot iubi pe Dumnezeu si deci nu pot sa se mantuiasca. Omul are un atuu in plus fata de ingeri prin aceea ca trupul lui il poate smerii si il poate determina sa se pocaiasca, fiind lovit de boli, suferinte si necazuri ce il constrang sa ceara ajutorul lui Dumnezeu prin cerere de iertare pentru pacatele savarsite.

Ingerii cazuti nu pot avea un rascumparator datorita mandriei lor exacerbate fara margini ce ii determina sa mearga din rau in mai mult rau.

De aceea este bine de stiut ca lumea ingerilor este impartita in doua si intotdeauna trebuie sa cercetam duhurile ce ne influenteaza in viata inaintea oricarui actiuni sau inactiuni pe care suntem influentati din noi insine sa o facem. Sa cercetam gandurile ce ne vin, sa stam tari si cu luare aminte pentru a nu calca poruncile lui Dumnezeu. De asemenea sa il iubim pe Dumnezeu chemandu-L in permanenta in gandul nostru pe Fiul Sau prin rugaciunea „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul(oasa)” Dragostea de Dumnezeu ne da putere sa luptam cu ingerii cazuti, avand alaturi in permanenta si pe ingerul cel bun daruit de Hristos fiecaruia la Sfantul Botez, care este alaturi de noi in permanenta pana la trecerea din aceasta lume spre cele duhovnicesti.

Sa ne rugam in permanenta ingerului nostru pazitor zicand: „Sfinte Ingere pazitorul vietii mele, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine pacatosul(oasa). Amin”

Gherasim Ogheru