Biserica Romanilor: Concepția Martorilor lui Iehova despre Crăciun.

Concepția Martorilor lui Iehova despre Crăciun.

„Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci cercați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți prooroci mincinoși au ieșit în lume.” (1 Ioan 4.1 )

Probabil ați întâlnit până acum, fie pe stradă, fie prin parcuri sau chiar au venit și la ușa dumneavoastră unele persoane care arată îngrijit îmbrăcate, vorbesc frumos despre Împărăția lui Dumnezeu și care oferă broșuri cu numele de ”Turnul de Veghe”, ”Treziți-vă” sau ”Ce ne învață în realitate Biblia?”, dar de câte ori v-ați întrebat, cine sunt aceștia și de unde vin?

În continuare o să aflați câteva informații despre acești oameni și Organizația (nu Biserica) din care aceștia fac parte, lucruri pe care nu o să le aflați de la ei.

Aceștia fac parte din Organizația ”Martorii lui Iehova” care este o sectă^¹, lucru despre care Sfântul Apostol Petru ne avertiza că ”...au fost în popor și prooroci mincinoși, după cum și între voi vor fi învățători mincinoși, care vor strecura eresuri^² pierzătoare, și tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat^³, își vor aduce grabnică pieire...”^⁴. La fel și Sfântul Apostol Pavel ne spune că eresurile se află în rând cu aceste păcate ca: ”Adulterul, desfrânarea, necurăția, destrăbălarea, închinarea la idoli, fermecătoria, vrajbele, certurile, zavistiile, mâniile, gâlcevile, dezbinările, ... pizmuirile, uciderile, bețiile, chefurile, ...”^⁵

Întemeietorul acestei grupări religioase a fost americanul Charles Taze Russel (1852-1916), care a fost o perioadă prezbiterian^⁶, iar mai apoi a mers o perioadă la congregaționaliști^⁷ pe care de asemenea i-a părăsit. La vârsta de 24 de ani îl întâlnește pe Nelson Barbour, dizident al adventiștilor, de la care Russel împrumută ideea că Iisus Hristos urma să vină invizibil pe Pământ în 1874 și că în 1914 va fi anul în care lumea va fi distrusă, după care va începe împărăția de 1000 de ani a lui Hristos pe pământ, ceea ce nu s-a întâmplat desigur și mulți adepți au fost dezamăgiți și au părăsit secta.

Al doilea președinte a fost Josph Franklin Rutherford (1876-1942), care are două proorociri false referitoare la anul 1918 în care va fi sfârșitul lumii și 1925 când vor învia drepții Vechiului Testament Avraam, Isaac și Iacov, care iarăși nu s-au împlinit. Sub conducerea lui organizația își schimbă denumirea din ”Studenții în Biblie” în ”Martorii lui Iehova” la Congresul din Columbus, Ohaio 1931.

Al treilea președinte a fost Nathan Knorr (1905-1977), care aduce organizației trei lucruri importante: 1. Înființează școala ”Galaad” pentru misionari; 2. Organizează școala teocratică; 3. Editează versiunea Bibliei ”Traducerea Lumii Noi” prin care modifică multe versete pentru a-și susține ideile organizației.

Având în vedere faptul că ”proorociile” martorilor din 1874, 1914, 1918 și 1925 nu s-au împlinit, demonstrează că Organizația ”Martorii lui Iehova” este o organizație mincinoasă și respectiv nu este de la Dumnezeu, ci de la diavol, care este ”...mincinos și tatăl minciunii.”^⁸

Puncte doctrinare importante ale iehoviștilor:

-Numele lui Dumnezeu - Iehova - este prezent în traducerea lor eretica a Bibliei (New World Translation) de 7210 ori;

-Nu cred în Sf. Treime;

-Hristos e „cel mai mare om care a trăit vreodată”. Anterior întrupării, dar și după aceasta, e confundat cu Arhanghelul Mihail;

-Duhul Sfânt este o energie impersonala;

-Calculează neîncetat parusia și susțin mileniul - împărăție pamântească de 1000 de ani;

-Nu cred în suflet, nici în iad și chinuri;

-Împart în clase pe cei mântuiți: 144.000 de „martori” vor guverna în cer cu Hristos, restul pe pământ;

-Nu cinstesc pe Maica Domnului, sfinții, moaștele;

-Nu au sărbători și sunt foarte ostili atât celor creștine (Paște, Crăciun), cât și celor laice;

-Nu au Sfinte Taine;

-Prozelitismul este o cerință expresă; ridicat la rang de dogmă;

-Interzice transfuziile, tratamentele medicale, vaccinuri, transplanturi;

-Întâlnim refuzul exercitării dreptului la vot și refuzul contactelor cu „nemartorii” în afara întâlnirilor prozelitiste.

După ce am prezentat câteva informații referitoare la această organizație religioasă și am reiterat principalele puncte doctrinare ale acesteia, să ne întoarcem la subiectul acestui material și să vedem care este concepția Martorilor lui Iehova despre Crăciun.

Studiind învățăturile lor eretice^⁹ aflăm că aceștia mărturisesc în mod tendențios faptul că ”Isus a poruncit să-i comemorăm moartea, nu să-i serbăm ziua de naștere”, conform (Luca 22:19, 20), fapt eronat, deoarece Mântuitorul Iisus Hristos nu s-a referit la comemorarea morții sale ci la pomenirea Sa ca Răscumpărător.

De asemenea acești eretici sectari învață pe oameni faptul că ”Apostolii lui Iisus și creștinii din secolul I n-au ținut Crăciunul. Într-o enciclopedie se spune că „sărbătoarea Nașterii Domnului a fost instituită după anul 243 [e.n.]”, la mai bine de un secol de la moartea ultimului apostol. (New Catholic Encyclopedia)^¹⁰”.

Acest fapt este irelevant, deoarece se știe că Biserica s-a sedimentat și s-a organizat în timp, încercându-se uniformizarea cultului prin sinoadele ecumenice. Astfel, chiar dacă nu sunt dovezi scrise directe că Sărbătoarea Crăciunului nu se serba pe 25 decembrie în secolul întâi, imediat după răspândirea credinței în lume de către Sfinții Apostoli, totuși există dovezi că Sărbătoarea Nașterii Domnului se prăznuia în Răsărit pe 6 ianuarie până prin a doua jumătate a secolului IV împreună cu Botezul Domnului, numită Arătarea Domnului, iar în Apus se sărbătorea pe 25 decembrie, de prin secolul III. Data de 25 decembrie a fost fixată ca zi de prăznuire a Nașterii Domnului, numită popular ”Crăciun”, deoarece prin această sărbătoare se dorea înlăturarea mitraismului. Sărbătoarea centrală mitraică era strâns legată de solstițiul de iarnă (22-23 decembrie) fiind privită ca ziua de naștere a zeului Soare. Este momentul în care zilele încep să crească, iar nopțile să scadă. Astfel, ziua de naștere a zeului Mitra, introdusă la Roma de împăratul Aurelian, în anul 274, a fost înlocuită cu ziua de naștere a Mântuitorului, Care fusese numit de către prooroci "Soarele dreptății" (Maleahi 4, 2), "Răsăritul cel de sus" (Zaharia 6, 12; Luca 1, 78-79). Sextus Julius Africanus, un creștin din secolul al III-lea, a fost prima persoană care propune în anul 221, ziua de 25 decembrie ca zi pentru nașterea lui Iisus. Mai există și ipoteza că împăratul Aurelian a dorit prin această sărbătoare închinată zeului Mitra să înlocuiască praznicul Nașterii Domnului, prezent în acea vreme la data de 25 decembrie. Cei care împărtășesc această ipoteză, afirmă că în trecut creștinii aveau credința că apariția lumii vazute a avut loc la echinocțiul de primăvară, pe atunci plasat pe 25 martie. Deci, noua creație prin „întruparea lui Hristos“ trebuia să aibă loc tot pe 25 martie, moment de la care numărându-se 9 luni se obținea data de 25 decembrie.

Chiar dacă ziua de 25 decembrie a devenit sărbătoare eminamente creștină, totuși mai întâlnim și astăzi rămășițele cultului păgân al soarelui: focurile care se fac în dimineața de Crăciun, colacii de Crăciun care imită forma soarelui, mersul cu capra etc.

Martorii iehoviști mergând pe principiul biblic următor: ”Isus a afirmat: „Lui Iehova, Dumnezeul tău, să te închini și numai pentru el să îndeplinești un serviciu sacru”. (Matei 4:10) Ascultând de această poruncă, Martorii lui Iehova nu sărbătoresc Crăciunul, Paștele sau 1 Mai, deoarece, spun ei, aceste sărbători își au originile în închinarea la alți dumnezei, nu la Iehova. Datorită acestor lucruri Martorii lui Iehova nu acceptă sărbătoarea Crăciunului deoarece ar avea la bază sărbători și ritualuri păgâne. Însă, adevărul istoric este că aceste ritualuri și sărbători păgâne s-au dorit a fi suprimate din conștiința oamenilor prin suprapunerea peste ele a sărbătorilor creștine de către Biserică, și nu însușirea lor ca atare în cult. Este tendențios a considera că Sărbătoarea Crăciunului și alte sărbători creștine au la bază sărbători păgâne, deoarece aceste ritualuri străvechi păgâne au fost înlăturate din șirul de sărbători anuale, folosindu-se doar datele calendaristice ale acestora pentru sărbătorirea noilor sărbători creștine, urmărindu-se înlăturarea din tradițiile oamenilor a vechilor sărbători și prăznuirea cultului creștin.

De asemenea martorii iehoviști declară că Biblia nu spune cu exactitate când s-a născut Iisus. „Nici din Noul Testament și nici din vreo altă sursă nu putem stabili cu certitudine ziua nașterii lui Cristos”, se spune în Cyclopedia de McClintock și Strong^¹¹. ”Dacă Iisus ar fi vrut ca discipolii lui să-i celebreze ziua de naștere, s-ar fi asigurat că aceștia cunosc data nașterii sale.” O învățătură rea și greșită deoarece există dovezi în Istoria Bisericii care atestă faptul că Biserica celebra Nașterea Domnului, iar studiind cu atenție Sfintele Scripturi putem afla cu certitudine și data Nașterii Domnului.

În continuare vom demonstra scripturistic dovada că data nașterii Domnului nostru Iisus Hristos este 25 decembrie. La întâlnirea Maicii Domnului cu verișoara sa Elisabeta, aceasta era însărcinată, având în pântece pe Sfântul Ioan Botezătorul, fiind în luna a șasea^¹². Data de 24 iunie nu a fost fixată într-un mod întâmplător ca zi a nașterii Sfântului Ioan Botezatorul. Potrivit Sfintei Scripturi, zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul a avut loc după ce Zaharia, tatăl său, a tămâiat în sfântul altar - loc în care numai arhiereul intra o singură dată pe an, în luna a șaptea, ziua a 10 a^¹³. Această lună din calendarul iudaic cuprindea o parte din septembrie și alta din octombrie. Având în vedere cele descoperite în Sfânta Scriptură, Sfinții Părinți au rânduit ca ziua zămislirii Sfântului Ioan să fie pe 23 septembrie, iar ziua de 24 iunie ca zi de naștere. Deci, dacă întâlnirea Maicii Domnului cu Sfânta Elisabeta a avut loc imediat după zămislirea lui Iisus în pântecele său, iar Sfânta Elisabeta era în luna a șasea, născând pe 24 iunie, dacă facem un calcul simplu vedem că zămislirea Mântuitorului a avut loc pe data de 25 martie de Bunavestire, rezultând ca pe 25 decembrie s-au împlinit cele nouă luni de sarcină și s-a născut Iisus în peștera din Bethleem. Deci, ziua de 25 decembrie este cu certitudine ziua Nașterii Domnului, combătând ideile sectare ale martorilor iehoviști care spun ca data de 25 decembrie nu ar fi data de naștere a Mântuitorului Iisus Hristos.

Martorii lui Iehova justifică nesărbătorirea Crăciunului, a Nașterii Domnului prin faptul că „primii creștini nu celebrau nașterea [lui Isus] deoarece considerau că sărbătorirea zilelor de naștere era un obicei păgân.“ (The World Book Encyclopedia)^¹⁴¹⁵

Martorii Iehoviști propovăduiesc faptul că Biblia ne îndeamnă să ne folosim „puterea rațiunii” pentru a lua decizii^¹⁶, că ea ne învață să prețuim adevărul^¹⁷, o concepție protestantă care duce în extrem modul de închinare la Dumnezeu, eliminând forma acesteia, ritualurile și obiceiurile practicate în cultul creștin, totul bazându-se doar pe o componentă gnoseologică izvorâtă doar din lecturarea Sfintelor Scripturi, neînsoțite de gesturi, fapte, ritualuri, obiecte liturgice, etc.

Martorii lui Iehova considerându-l pe Iisus Hristos ca fiind „cel mai mare om care a trăit vreodată”, anterior întrupării, dar și după aceasta, fiind confundat cu Arhanghelul Mihail, îl dezbracă pe Mântuitorul Iisus Hristos de dumnezeirea Sa, nu îl consideră Persoană Treimică și astfel îi minimizează rolul său mântuitor și de răscumpărător în istoria omului, considerând neimportantă ziua nașterii Sale. De aceea sunt în general ostili tuturor sărbătorilor creștine (Paște, Crăciun), dar și a celor laice, considerându-le un balast care denaturează credința creștină.

Chiar dacă sărbătorile creștine s-au suprapus calendaristic peste vechi sărbători păgâne sau precreștine, iar unele dintre acestea au menținut din inerția conștiințelor oamenilor unele obiceiuri și ritualuri din vechile sărbători, aceasta nu știrbește cu nimic sensul și semnificația sărbătorilor creștine și nici nu umbrește adorația și închinarea față de Dumnezeu, ba chiar a oferit noi sensuri și interpretări creștine acestora, îmbogățind strălucirea și frumusețea praznicelor. Însă acest lucru este un motiv de respingere și desconsiderare a sărbătorilor religioase de către Martorii lui Iehova și de către lumea neoprotestantă în general.

Un alt motiv din cauza căruia Martorii lui Iehova nu sărbătoresc Crăciunul este acela că din calculele lor ar rezulta faptul ca Iisus Hristos s-a născut în prima jumătate a lunii octombrie și nu pe 25 decembrie. Faptul acesta îl demonstrează ei cu o relatare biblică din acea sfântă seară, când păstorii se aflau cu turmele lor afară. Dacă analizăm puțin condițiile meteorologice din Palestina din perioada când se celebrează în prezent Crăciunul, spun ei, am vedea mari discrepanțe între relatarea biblică și vremea în acea perioadă a anului. Mai exact, din punct de vedere al vremii, în preajma Crăciunului, în Palestina temperaturile scad și vremea este în general ploioasă. Acest fapt determina ca turmele să fie ținute în țarcuri și nu afară pe câmp. Ori, acest argument nu este plauzibil, deoarece oile nu stau în grajduri nicăieri, ci sub cerul liber, sau sub unele acoperișuri speciale în stână. Palestina fiind un ținut de câmpie, iar în acea zonă nu are loc procesul de transhumanță ca în zonele muntoase, e normal ca turmele de oi să fie în câmp, păzite de păstori. Un argument pueril și chiar ludic, ținând cont de clima din acele zone, unde temperaturile nu scad mult pe timpul iernii.

Parcurgând principalele cauze care determină organizația Martorii lui Iehova să nu serbeze Crăciunul, observăm faptul că aceștia urmează trendul neoprotestant de desacralizare a Sfintelor Taine creștine și a sărbătorilor sfinte, urmărind milenarismul^¹⁸ și crearea unei societăți sterpe din punct de vedere al prezenței sfințeniei harului Duhului Sfânt, contribuind intrinsec la crearea unei noi societăți globale uniforme nivelate ce favorizează instaurarea împărăției antihristice proorocite în Sfintele Scripturi.

Student: Gheorghe Andrei Iustin

Facultatea de Teologie Ortodoxă ”Iustinian Patriarhul” - București

BIBLIOGRAFIE:

Bruno Würtz DOCTRINA DESPRE TEOCRAŢIE A ”MARTORILOR LUI IEHOVA” https://mirem.ro/pdf/wurtz-iehova.pdf
Pr. dr. David Prestroiu, ”Ortodoxia în fața prozelitismului Martorilor lui Iehova”, Editura Insei Print, 2005
Ieromonah Petru Pruteanu, preot misionar în Portugalia, ESTE IEHOVA NUMELE LUI DUMNEZEU? AI CUI „MARTORI” SUNT MEMBRII SOCIETĂŢII „TURNUL DE VEGHE”? https://www.teologie.net/data/pdf/PP_despre-iehova.pdf
Diac. P.I. David, Călăuza creștină. Sectologie, Editura Episcopia Argeșului, Curtea de Argeș, 1994.
Situl oficial al Martorilor lui Iehova, https://www.jw.org/ro/
Sfânta Scriptură
Pr. conf. dr. Radu Petre MUREȘAN - ”Universul religios al Martorilor lui Iehova. Repere ale unei relații ambivalente cu societatea contemporană”, Editura Andreiana, Sibiu, 2017, 154 p. (prefață: Pr. Prof. Dr. Aurel Pavel, postfață: Pr. Conf. Dr. Constantin Necula, apărută cu Binecuvântarea Înaltpreasfințitului Mitropolit Prof. Dr. Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului), ISBN 978-606-989-017-2

Note de subsol:

1 În limbajul Bibliei se întâlnește sub sinonimul „eres”, a se vedea 1 Cor. 11.19; Gal. 5.20; 2 Petru 2.1

2 Explicare greșită a Sfintei Scripturi care duce la pierzare, nu la mântuire, a se vedea 2 Petru 3. 16

3 Conform învățăturii Martorilor lui Iehova, Mântuitorul „Iisus Hristos este prima creatură a lui Dumnezeu”, adică, El nu este Dumnezeu, ci prima creatură a Sa. Aceasta este una din ereziile de bază a Martorilor lui Ieova despre Domnul Iisus Hristos. Deci, ei „tăgăduiesc pe Stăpânul (Iisus Hristos) care i-a răscumpărat… aducându-și lor grabnică pieire…”