Cuvant despre rugaciunile in comun. (Ieromonah Martirie Paduraru si Ieroschimonah Dorotei Melinte)

Va prezentam in  mai multe parti o lucrare editata si publicata de Ieromonah Nil Arcasu la Editura Spudon Publishing Thessalonika - Greece in anul 2006. Lucrarea contine trei mari parti scrise de catre Ieromonah Martirie Paduraru si Ieroschimonah Dorotei Melinte si contine un Prolog de Ierom. Nil Arcasu.

Partea I

PROLOG

"Auzim intotdeauna in Simbolul Credintei [Crezul], ca noi ortodocsii suntem Una, Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica. Una, nu o suta. Bagati de seama! Vai si amar de cei care s-au despartit de Biserica lui Hristos. Nu exista o mie de Biserici! Una este: Biserica Soborniceasca Ortodoxa, in intreaga lume!"  (Arhim. Cleopa Ilie).

Asadar, acesta este adevarul exprimat, de-a lungul veacurilor de toti Parintii Bisericii, adevar care astazi este deseori neglijat de intreaga suflare ortodoxa: ierarhi, preoti, teologi, intelectuali, urmati indeaproape, in ultima vreme, si de credinciosii din popor. Fara acest adevar sunt de prisos toate ostenelile noastre trupesti si intelectuale, sunt zadarnice toate faptele bune bisericesti, ori nu; caci desi importante pentru dobandirea mantuirii, acestea, nu sunt suficiente daca sunt savarsite in afara dreptei credinte.

Astfel, intelegem ca suntem datori sa trezim in sufletele eterodocsilor "nelinistea cea buna" (Sf. Paisie Aghioritul), pentru ca acestia, venind la Ortodoxie sa-si paraseasca propriile rataciri, spre a gasi calea mantuirii. Fara acest gand nu sunt justificate defel intalnirile ortodocsilor cu eterodocsii, declarative reciproce, in care si unii si altii isi fagaduiesc reciproc prietenia, iubirea, toleranta, comuniunea, etc., incalcand adevarurile de credinta. Aceste principii dulcege nu fac decat sa sminteasca sufletele credinciosilor de Ortodoxia marturisitoare a Sfintilor Parinti.
Acest fapt se petrece anual, timp de o saptamana, in luna ianuarie, prin mijlocirea ,,Octavei de rugaciune" sau a ,,Saptamanii de rugaciuni in comun", pe intreg cuprinsul tarii, prilej cu care crestinii ortodocsi se roaga impreuna cu ucenicii papei. Impotriva acestor deprinderi marturiseste primul dintre articolele brosurii de fata, sub titlul ,,Cuvant despre rugaciunile in comun".
In urmatorul capitol crestinii ortodocsi vor afla despre cele ce se intampla in culisele Bisericii: abateri de la poruncile si invataturile  Sfintilor Parinti, incalcari ale dogmelor si canoanelor ce strajuiesc ortodoxia credintei, abuzuri care ingradesc vietuirea monahala, concesii facute duhului lumesc, mergand pana la identificare Bisericii cu institutiile seculare ale statului nihilist-antihristic. Ultimul capitol ,,Pacate impotriva credintei ortodoxe" subliniaza convingerile religioase, profund neortodoxe ale majoritatii crestinilor vremii, tributari ecumenismului omniprezent.
In incheiere brosura ofera crestinilor un ,,scurt indreptar de spovedanie", venind in sprijinul lor spre a-i izbavi de alunecarea in felurite chipuri in pacatul apostaziei. Nadajduim ca publicarea acestor randuri va aduce lumina in sufletele tuturor celor ce tanjesc dupa slobozenia Ortodoxiei de demult, mangaind pe cei vlaguiti de duhul veacului si intarind inimile celor ce se ostesc cu acest duh spre mantuirea sufletelor lor. Acestora ne alaturam si noi, cu draga inima, marturisind impreuna cu Sfantul lerarh Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului: ,,Credinta noastra este dreapta marturisire a Parintilor nostri. Cu ea, noi nadajduim sa ne infatisam inaintea Domnului si sa primim iertarea pacatelor; iar fara ea nu stiu ce cuviosie ne-ar putea izbavi de chinul cel vesnic".
 
lerom. Nil Arcaşu


Cuvant despre rugaciunile in comun
leromonah Martirie Paduraru 
leroschimonah Dorotei Melinte

SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE ECUMENISTĂ
sau şapte zile în Babilonul antihristic

 De ceva timp încoace, sufletele cele binecredincioase ale Bisericii Ortodoxe Române sunt supuse la o grea încercare duhovnicească, prin ademenirea către aşa-numitele manifestări de "apropiere" urmată de rugăciuni pentru "unitatea în credinţă", o perfidă chemare la trădarea Ortodoxiei şi al lui Hristos, ce se face auzită mereu la fiecare sfîrşit al lunii ianuarie.

Timp de şapte zile se desfăşoară pe tot cuprinsul ţării o mişcare ce se doreşte a fi harismatică prin ţelul pe care şi-l impune: unirea Bisericii Ortodoxe cu "fraţii" catolici, protestanţi şi păgîni. În toată această perioadă se fac solemne procesiuni de stradă la care se îmbulzesc cei amăgiţi de unitate, se fac alternativ slujbe cu ectenii şi rugăciuni în bisericile ortodoxe, apoi în lăcaşurile catolice şi protestante, încheiate cu predici ţinute ori de eretici între ortodocşi ori de preoţii ortodocşi între eretici.

Dar cît de iubite de Hristos sunt asemenea atitudini vom arăta prin înseşi cuvintele Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, singurii neînşelaţi şi cu adevărat mărturisitori ai adevăratei credinţe.

NUMAI ORTODOXIA ESTE ADEVĂRATA BISERICĂ

De-a lungul celor 2000 de ani de existenţă, numai credinţa ortodoxă şi-a păstrat neschimbată Sfînta Predanie a Sfinţilor Părinţi, precum şi Sfintele Dogme ale Bisericii. Doar Biserica Ortodoxă se ocîrmuieşte după cele Şapte Soboare a Toată Lumea, numai Biserica Ortodoxă păstrează neschimbate scrierile Sfintilor Părinţi, doar în Biserica Ortodoxă se ţin slujbele primelor veacuri. Şi pentru aceea numai în Biserica Ortodoxă găsim toate Tainele cele Sfinte trebuincioase mîntuirii sufletelor noastre. Numai Biserica Ortodoxă a biruit veacurile neatinsă, nepătată şi neîntinată, doar Biserica Ortodoxă a dăruit lumii sfinţi, sfinţenie şi sfinte moaşte, numai Biserica Ortodoxă va fi singura ce va purta război împotriva "bisericilor" ce vor încerca să o uzurpe.

Drept aceea doar noi credincioşii ortodocşi mărturisim despre Biserica în Crez ca fiind: "Una, Sfîntă, Sobornicească şi Apostolească". Precum un singur crez este, tot aşa doar o singură Biserică al cărei cap este Domnul nostru Iisus Hristos. Nu pomenim în crez două Biserici, doi hristoşi, două botezuri pentru că avem - ca şi Sfinţii Apostoli - un Domn, o Credinţă, un Botez - cel ortodox. Toată învăţătura şi predania Bisericii viază şi se mărturiseşte în Crezul Ortodox, crez pe care nu se-ncumetă să-l rostească nimeni din cei ce aparţin altor "credinţe", adunaţi de-a valma cu prilejul săptămînii pentru "rugăciune şi unitate."

Rugăciune către cine şi unire în ce?

Spre lămurirea acestora, Sfîntul Apostol Pavel (+64) dorind ca ucenicii săi în Hristos - creştinii, să fie păziţi de comuniunea cu credincioşii vreunor culte şi confesiuni, ne îndeamnă: "Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea, sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul, şi ce învoire este între Hristos şi Veliar, sau ce parte are un credincios cu un necredincios? (2 Corinteni 6:14, 15). Ei mărturisesc că-l cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl tăgăduiesc (Tit 1:16). De omul eretic, după întîia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de el însuşi osîndit! (Tit 3:10, 11). Nu vă lăsaţi înşelaţi! Însoţirile rele strică obiceiurile bune!" (1 Corinteni 15:33)

Din păcate, cultele protestante şi romano-catolicii nu-şi dau seama că Biserica lui Hristos există deja, şi ei fiinţează în afara ei. Acestea nu sînt "biserici"! Pentru ca o adunare să poată fi ceea ce Sfinţii numesc Biserică, este nevoie să păstreze întreagă, neschimbată, neînnoită toată învăţătura de credinţă aşa cum au primit-o Sfinţii Părinţi, urmaşi ai Apostolilor, întruniţi în cele Şapte Sfinte Soboare. Toţi aceştia, insuflaţi de Duhul Sfînt, ne-au lăsat pecetluită cu sîngele lor, o singură, adevărată şi dreaptă credinţă, întru o singură, adevărată şi dreaptă Biserică, tocmai de aceea numită - după ruperea şi anatemizarea catolicilor la 1054 - "Biserica Ortodoxă", adică drept-credincioasă.

Mãrturisire sau apostazie

Biserica este Una şi Unul Sfînt este Capul ei, şi nimeni niciodată nu va putea alcătui o altă "Biserică" decît cea lăsată de Hristos Sfintilor Părinţi. Tocmai această provocare ne-o aruncă celelalte "credinţe" - o nouă predanie, alte învăţături, un alt dumnezeu - care caută să ne dezrădăcineze din Ortodoxie, să ne dezbine Neamul, să ne euro-înglobeze.

Ereticii niciodată nu se vor întoarce la Biserică dacă îi întărim în convingerea că şi ei au Biserică şi Sfinte Taine, prin participarea noastră la rugăciunile în comun cu catolicii şi protestanţii, fapte ce odihnesc pe aceştia în ereziile credinţelor lor. Limpede trebuie să fie pentru oricare dintre "ortodocşi" - ierarhi, preoţi, călugări, teologi sau mireni - ce se pleacă spre comuniunea cu ereticii, că se leapădă de Trupul cel Viu al Bisericii lui Hristos, fapt pentru care aceştia se vor judeca laolaltă cu ereticii alături de care s-au rugat şi împărtăşit, dar mai ales se vor osîndi pentru sminteala ce o arată celor neîntăriţi în credinţă.

Canonul 64 al Sfinţilor Apostoli hotărăşte: "Dacă vreun cleric sau laic intră în sinagoga iudeilor sau a ereticilor să se roage, să fie caterisit şi să se afurisească!" Însă aceste înşelătoare chemări la "unitate în diversitate" ascund sub chipul faptei bune depărtarea creştinului-ortodox nu numai de acest Canon, ci de toate Dogmele şi Canoanele Bisericii şi de rînduielile Sfinţilor Părinţi. Iar fără dreptarul vieţuirii Sfinţilor nu vom putea ajunge în Împărăţia Cerurilor spre a ne împărtăşi din aceeaşi odihnă cu Sfinţii.

Pentru ortodocşi nu este posibilă unirea cu catolicii atîta timp cît aceştia nu renunţă la toate ereziile lor (Filioque, infailibilitate, primat papal, harul creat, purgatoriul, imaculata concepţiune, slujirea cu azimă, botezul prin stropire sau turnare ş.a.), la neo-rînduielile scolastice şi nu primesc botezul ortodox prin afundare precum Sfinţii Părinţi au hotărît. Nu putem uita istoria încă sîngerîndă a uniaţiei catolice din Ardeal şi nu putem fi ignoranţi la planul demonic de în-globalizare a Ortodoxiei de către Marele Apus.

Astfel chemăm toată suflarea ortodoxă spre a se împotrivi oricăror rugăciuni în comun cu catolicii şi protestanţii; îndemnăm pe ortodocşii creştini a se opune ereziei ecumeniste care prin "reconciliere şi unitate" subminează însăşi unimea Bisericii lui Hristos. După Schisma din 1054, toţi cuvioşii şi mărturisitorii Părinţi au luptat împotriva eresurilor papei, a dogmelor mincinoase şi expansiunii politice plătind aceasta cu însuşi scump sîngele lor. Pentru aceasta Sf. Paisie de la Neamţ (+1794) spune: "Pe papa, Sfînta Biserică îl afuriseşte! Şi eu împreună cu Biserica, fiul ei fiind, îl afurisesc!" Cuvintele lor au pînă astăzi puterea şi lucrarea Duhului Sfînt şi ne întăresc a crede că: "Este doar o singură Biserică a lui Hristos - cea Ortodoxă, apostolească şi sobornicească, nu mai multe." (Sf. Fotie al Constantinopolului)

EREZIILE ECUMENISMULUI

Sfîntul Mucenic Codrat din Nicomidia (+250), fiind îndemnat de împărat şi de dregători să fie "conciliant" cu rău-credincioşii păgîni şi să participe la jertfele lor, grăieşte: "Eu mă supun legilor Împăratului ceresc, şi nu poruncilor nebuneşti ale oamenilor care nu-l cunosc pe Dumnezeu. De aceea, şi Sfînta Scriptură ne îndeamnă să ne rugăm pentru ei [nu cu ei!], ca aceştia să se întoarcă şi să afle adevărul." (Biserica şi Statul) Această mărturie arată: întîi, pînă unde merge supunerea faţă de mai marii Bisericii şi ai stăpînirilor lumeşti; apoi, faptul că nu toţi oamenii Îl cunosc pe adevăratul Dumnezeu propovăduit în Ortodoxie, printre aceştia numărîndu-se mulţi dintre creştinii ortodocşi ai vremurilor noastre.

Pe ierarhii şi preoţii ce vă amăgesc spre a vă cîştiga la "rugăciunile în comun" se cuvine a-i întreba: Oare catolicii de azi au lepădat eresurile părinţilor lor, rătăciri pentru care au ucis pe sfinţii şi mărturisitorii români ca Visarion, Sofronie şi Oprea? De ce în urma acestor "rugăciuni", "fraţii" catolici şi protestanţi nu leapădă învăţăturile eretice întorcîndu-se la botezul apostolic? De ce noi ortodocşii suntem cei care trebuie de fiecare dată să călcăm peste învăţăturile Sfinţilor Părinţi pentru a nu sminti pe "fraţi"? Ce interese se află în spatele acestor mascarade "bisericeşti"? Se doreşte oare ca poporul să lepede adevărata credinţă pentru a se uni cu Noua Împărăţie a lui Antihrist?

Mulţi vor veni în numele Meu şi pe mulţi vor înşela. (Matei 24:5) Privitor la cele de mai sus Sf.Iacob Hozevitul (+1960) arată: "Vorbesc şi fraţii mincinoşi de sfînta şi preadulcea ortodoxie, de dragoste, de curăţie pentru fapta bună, de smerenie şi de virtute, şi ajută obştile creştineşti. Cît e de greu pentru ortodocşii cei curaţi şi simpli să înţeleagă pe cine au înaintea lor. Cît e de uşor să fie atraşi la ideile lor "filosofice" şi să-i creadă! Dacă răscoleşte cineva adînc în sufletele acestor oameni, va găsi nu dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci închinarea unui idol care se numeşte OM." 

VA URMA