In vremea aceea, intrând în corabie, Iisus a trecut marea înapoi şi a venit în cetatea Sa. Şi iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, i-a zis slăbănogului: „Îndrăzneşte, fiule, iertate fie păcatele tale!“ Dar unii dintre cărturari ziceau în sinea lor: Acesta blasfemiază. Şi Iisus, cunoscând gândurile lor, le-a zis: „De ce cugetaţi cele rele în inimile voastre? Căci ce este mai lesne?: A zice: Iertate fie-ţi păcatele!, sau a zice: Ridică-te şi umblă!? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ să ierte păcatele, - i-a zis atunci slăbănogului -: Ridică-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta!“ Şi ridicându-se, s'a dus la casa sa. Iar mulţimile, văzând acestea, s'au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, Cel ce dă oamenilor o astfel de putere. (Evanghelia de la Matei IX, 1-8)
Citind pericopa
evanghelica de mai sus ramanem cu o invatatura duhovniceasca foarte
pragmatica si foarte folositoare in acelasi timp. Din cuvintele Domnului
Hristos: "„De ce cugetaţi cele rele în inimile voastre? Căci ce este mai
lesne?: A zice: Iertate fie-ţi păcatele!, sau a zice: Ridică-te şi
umblă!?" reiese
foarte explicit mesajul ca rezultatul pacatelor noastre nepocaite si
neiertate este boala trupeasca. Acest bolnav era un slabanog, un om
care nu se putea misca si care statea pironit la pat. Un paralitic care isi
plangea pacatele savarsite de-a lungul vietii si care era constient ca datorita
acestora primise pedeapsa dumnezeiasca, imbolnavindu-se atat de grav. Si spunem
ca era constient datorita faptului ca Mantuitorul Hristos stiindu-i gandurile
umile si cainta sufleteasca ii rasplateste si ii raspunde rugaciunilor lui cu
cuvintele: "Îndrăzneşte,
fiule, iertate fie păcatele tale!". Foarte elocventa
descrierea facuta de sfantul evanghelist Matei. Simplu si cuprinzator mesajul
evangheliei. Pentru cei credinciosi desigur. Pentru cei necredinciosi aceasta
intamplare descrisa mai sus pare o nebunie greu de crezut si inexplicabila. Si
cu adevarat mintea omeneasca nu a reusit inca sa explice minunile facute de
Mantuitorul Iisus Hristos.
Insa
pentru cei ortodocsi crestini, care cred ca tot ce la oameni pare imposibil la
Dumnezeu este posibil, cred ca Mantuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a
lucrat cu ajutorul Duhului Sfant la insanatosirea acelui bolnav. Mantuitorul a
lucrat cu voia Tatalui prin Duhul Sfant la savarsirea acestor minuni. Sfanta
Treime este artizana acestor miracole inexplicabile. Insa nu trebuie uitat
aspectul ca insanatosirea a venit in urma iertarii pacatelor asumate
si pocaite de catre bolnav. De cine sa fie iertate aceste pacate? De Hristos?
Da si nu numai, ci de Sfanta Treime si toate puterile ceresti. Sa se
restabileasca echilibrul normal intre voia dumnezeiasca si starea omului. Orice
stare conflictuala genereaza ruptura, intreruperea relatiei interpersonale,
instrainare.
Asa si cu
pacatul. Savarsindu-l incalcam voia lui Dumnezeu suparandu-L si are loc o
ruptura intre noi si Creator. Ne dezicem de El. Nu ascultam, de Cuvantul Lui,
exact ca un copil care nu mai asculta de parinti si fuge de acasa dupa capul
lui, mergand prin locuri straine fiintei lui din care a fost cladit, fiind
pandit de pericole si necazuri din partea dusmanilor parintilor lui. Totul se
poate sfarsi cu accidente sau necazuri, in urma carora se poate imbolnavi si in
final chiar poate fi ucis de acesti dusmani, dar toate acestea au loc din vina
si cu voia lui, fugind de sub protectoratul parintilor.
Daca ne
departam de Dumnezeu, ne inhata dusmanii Lui, care ne vor distrusi si arvuniti
pe vecie iadului intunecat.
Prin
recunoasterea greselilor noastre, prin asumarea lor si prin parerea de rau din
inima ca le-am savarsit, mergand din nou la Tatal si marturisindu-i ca fiul
risipitor "Tata, am gresit la cer si inaintea Ta!", ne impacam
cu El, intram din nou in protectoratul Sau, iar vrajmasii diavoli ne vor pierde
din stapanirea lor exact ca un vanator caruia i-a scapat vanatul din tolba.
Intram din nou in echilibrul normal, in starea noastra initiala pe care am
primit-o de la Hristos inca din timpul cand ne-a cladit in pantecele mamelor
noastre. Restabilirea acestui echilibru are ca efect si reparatia in plan
material de catre Creator a tuturor stricaciunilor create de vrajmasii
nostrii.
Cum are
loc aceasta reparatie, vindecare a bolilor?
Daca vrem
sa raspundem acestei intrebari din punct de vedere stiintific nu vom reusi
niciodata sa dam un raspuns integral si lamuritor. Stiinta nu poate raspunde
acestei intrebari. Creatorul nostru si al intregului univers material este
detinatorul raspunsului. El a creat acest univers material din nimic. A zis sa
se faca si s-a facut. Imposibil de dat vre-o explicatie stiintifica acestui
lucru. La fel ca si cu miraculoasele vindecari, pe care Mantuitorul Iisus
Hristos le-a savarsit in timpul vietii sale temporare materiale, in acest univers
limitat si ferecat in spatiu si timp. Nimeni nu poate explica cum s-a vindecat
paraliticul din pericopa evanghelica relatata mai sus. La El este toata
stiinta, El a cladit tot ce este material dar si spiritual.
El a
creat materia, atomii, electronii, protonii sau alte "particule ale lui
Dumnezeu". El a pus legile care stau la baza interactionarii dintre aceste
particule. El a "inventat" fizica, chimia, matematica, si toate
celelalte stiinte care studiaza legile Lui. El a creat legaturile dintre materie
si spirit prin legile biologiei, sau alte stiinte ale naturii. La El este
raspunsul tuturor dezechilibelor ce apar intre aceste legi create de El, si tot
la El este si rezolvarea acestor probleme.
Degeaba
taie chirurgul cu bisturiul si indeparteaza tumoarea. Daca Hristos nu pune mana
Sa, nu se vindeca rana ramasa!
Asadar,
revenind la problema analizata mai sus, ca raspuns la toate bolile ce apar la
om, rezolvarea lor trebuie sa se faca incepand din interior. Trebuie facuta
intai o "detoxifiere" interioara sufleteasca, o restaurare
duhovniceasca, o reparatie spirituala, prin impacarea cu Dumnezeu, apoi urmand
tratamentele medicale prescrise de stiinta umana, cerand in continuare ajutorul
lui Dumnezeu sa se faca si reparatia trupeasca, materiala. Fara Dumnezeu nu
putem face nimic! El reorganizeaza structura atomilor, a tesuturilor, facand sa
functioneze normal toate organele interne ale trupului uman. Asa a dat vedere
orbului din nastere, continuand creatia globurilor oculare, intrerupta in
pantecele mamei sale, facand doar pentru spectacol tina, cu care l-a uns pe
ochi. Iar nu apa Siloamului i-a redat vederea, ci lucrarea Mantuitorului prin
Sfantul Duh care a reorganizat materia ochilor, formandu-i si creindu-i retina
si toti nervii oculari, precum si toate legaturile neuronale cu creierul,
ajungand sa ii redea vederea ca unui om normal. Vedeti cat de simplu este
pentru Dumnezeu sa ne vindece? Trebuie doar ca noi sa "indraznim" sa
ii cerem iertare pentru pacatele noastre, sa ne impacam cu Sfanta Treime si cu
tot Cerul. Caci il suparam si intristam si pe ingerul nostru pazitor cand
savarsim pacatul. Si ingerii si toate puterile ceresti se intristeaza cand vad
pe om ca se departeaza de Dumnezeu, mergand in viata doar dupa capul lui si
dupa voia diavolilor. Caci spune cuvantul lui Dumnezeu ca "mare este
bucuria in ceruri cand un pacatos se intoarce la Tatal".
Vedem azi
spitalele pline de bolnavi, unii de boli trupesti altii de boli psihice,
sufletesti. Toti cauta cu disperare la medici tot felul de tratamente si
remedii naturiste, dar foarte putini au fost intai la duhovnic sa isi
marturiseasca curat si sincer toate pacatele, pe care le-au savarsit de-a
lungul vietii. Daca ai credinta si ceri de la Hristos insanatosire, trebuie sa
o ceri cu tarie ca si cum ai fi dobandit-o deja. Sa il iubesti pana la lacrimi
pe Hristos si sa iti ceri iertare plangand cu vorbe pentru toate relele pe care
le-ai facut celorlalti, tie insuti si lui Dumnezeu. Altfel, nu exista izbavire
nici trupeasca nici sufleteasca. Nu ne vindecam de bolile trupesti si nici nu
ne vindecam de apucaturile si obiceiurile sufletesti.
Asadar, citind
evanghelia de mai sus, daca suntem bolnavi trupeste sau sufleteste
(impatimiti), sa alergam cat mai repede la duhovnic si sa marturisim lui
Hristos in fata acestuia, ca si martor al pocaintei noastre, toate pacatele,
relele, patimile si gandurile noastre pacatoase pe care le-am savarsit, luand
iertare de pacate, apoi cu credinta ca am fost iertati sa ne sculam, sa ne luam
patul nostru de oameni paralitici sufletesti, pornind pe cale spre finalul
vietii acesteia temporare unde ne asteapta iubitul nostru Iisus cu bratele
deschise, spunandu-ne: "Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi
şi Eu vă voi odihni pe voi."
Acum este momentul sa
actionam! Acum trebuie sa ne intoarcem la Tatal cat mai este timp, cat suntem
inca sanatosi si avem putere de a infrange voia fortelor intunericului, care ne
deturneaza de la calea mantuirii. Sa-l luam prin surprindere pe vrajmasul
diavol, fugind de sub stapanirea lui si intorcandu-ne la Tatal Ceresc.
Cu cat mergem mai
multi la El sa ii cerem iertare de pacate, cu atat suntem o societate umana mai
sanatoasa trupeste si sufleteste, traind in comuniune si iubindu-ne mai mult
intre noi. Dar se pare ca in aceste vremuri de apoi, lumea este din ce in ce
mai paralitica sufleteste, iar oameni drepti si cinstiti gasesti din ce in ce
mai putini.
Sa speram ca
traitorii acestor vremuri se vor trezi din ce in ce mai multi din somnul
paralitic in care traiesc si se vor intoarce cu fata spre Dumnezeu, realizand
astfel o vindecare in masa a intregii societati, care se zbate neputincioasa in
crize morale si materiale fara precedent.
Dumnezeului nostru slava!
Amin!
Gherasim
Ogheru
O frumoasa predica a Parintelui Teofil Paraianu
