In pericopa evanghelica citata mai sus ni se infatiseaza o minune deosebita pe care Mantuitorul Nostru Iisus Hristos a savarsit-o imediat dupa ce a saturat multimile din 5 paini si doi pestisori. Dupa ce a dat drumul multimilor saturate din hrana data de El prin intermediul apostolilor, spune evanghelia ca Iisus s-a urcat in munte sa se roage singur, trimitand pe apostolii sai inaintea Sa, sa treaca Marea Tiberiadei pe celalalt tarm.
Iar dupa ce s-a rugat singur in munte, la a patra straja din noapte Iisus a venit pe mare la corabia in care apostolii se chinuiau cu greu sa o indrepte spre celalalt tarm deoarece vantul era potrivnic si valurile erau foarte mari. Va dati seama, in toiul noptii sa vezi printre valurile spumegande pe Mantuitorul Hristos care mergea pe apa spre corabie! La prima vedere apostolii s-au speriat si au inceput sa strige si sa urle de spaima facanduli-se frica. Dar chipul bland al Mantuitorului nostru si vocea Sa blanda i-a calmat spunandu-le "Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!". Recunoscandu-I glasul apostolii s-au linistit din atacul de panica pe care l-au avut, iar Petru a zis "Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă". Vedeti cum a zis? "Daca esti tu..." De aici ne dam seama ca Petru avea indoiala in suflet in continuare, crezand ca este o naluca demonica. A procedat foarte corect, deoarece se stie ca demonii ca ingeri cazuti pot lua orice infatisare si deci puteau sa ii insele si pe ei. Insa felul in care Petru S-a adresat lui Iisus denota credinta si curajul sau deosebit. Pentru ca daca nu era El ci o naluca draceasca Mantuitorul Iisus nu ingaduia acesteia sa porunceasca lui Petru "Vino!", iar Petru stiind acest lucru dupa chemarea Mantuitorului cu credinta si curaj sfant s-a dat jos din barca incepand sa paseasca pe apa ca si pe uscat.
De aceea si noi trebuie sa cercetam mai intai duhurile cand suntem ispititi sau avem experiente neobisnuite, stiind ca diavolul vrea sa ne insele. Sfantul apostol Ioan ne spune in prima sa soborniceasca epistola acestea:
"Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume. În aceasta să cunoaşteţi duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu. Şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume." (I Ioan 4;1-3)
Incepand sa mearga pe apa, Petru a pasit cu curaj si cu indrazneala spre Iisus, iar cand a ajuns apropae de El, cand a vazut vantul puternic si potrivnic si valurile mari care se inaltau pe langa el stropindu-l cu picaturi reci, in intunericul noptii s-a inspaimantat si un sentiment de frica a inceput sa il cuprinda temandu-se ca valurile il vor ineca. In acel moment a inceput incet incet sa se scufunde in apa. Cu cat frica si deznadejdea il cuprindea mai mult cu atat se scufunda mai tare in apa, pana la genunchi apoi mai sus, speriindu-se si strigand cu mainile intinse catre Domnul Iisus „Doamne, scapă-mă!“. In acel Moment Iisus intinzandu-i mana Sa l-a apucat de brat si i-a zis: „Puţin credinciosule, de ce te-ai îndoit?“. Apoi, mergand amandoi de mana s-au apropiat de corabie urcandu-se in ea, iar in acel moment vantul s-a potolit. Cei din corabie, impresionati de cele vazute au ingenunchiat in fata Mantuitorului Iisus Hristos zicand „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“. Corabia si-a continuat drumul venind in Ghenizaret.
Ce trebuie sa intelegem noi din aceasta minune dumnezeiasca si din faptele relatate de evanghelistul Matei? Ce invataturi trebuie sa ni le insusim si sa le punem in aplicare in viata noastra?
Pai in primul si primul rand trebuie sa nu deznadajduim niciodata in timpul vietii noastre. Sa nu ne temem de nimic daca drumul vietii noastre are ca tinta pe Iisus Hristos. Viata aceasta involburata plina de ispite si incercari grele trebuie sa o strabatem cu ochii atintiti doar spre Mantuitorul Hristos. Lui trebuie sa cerem mereu ajutorul in oriceea ce facem. Pentru ca ne spune Iisus "Fara mine nu puteti face nimic!". Lui trebuie sa-I strigam mereu "Doamne, ajuta-ma!", "Doamne, scapa-ma!". Altfel, vom fi inghititi de deznadejde si de frica ajungand sa ne inecam in necazuri si griji si sa murim fara nadejde, neincredintati ca Dumnezeu este Cel care ne poate scapa din orice necaz sau boala.
Trebuie sa mergem in viata aceasta cu nadejde in Dumnezeu si cu permanenta incredintare ca numai El ne scoate din orice ispita.
Crestinii ortodocsi de azi trebuie sa demonstreze celorlalti de alte confesiuni ca tinta lor este cea reala, ca nu sunt inselati de duhurile rautatii ce pot lua chiar si chipul lui Hristos. Inselarea este mare in zilele noastre. Numai cei din biserica noastra dreptmaritoare crestina au sanse reale ca dupa trecerea din aceasta viata sa ajunga la Farul ce lumineaza pe marea vietii acesteia si care ne calauzeste spre liman.
Biserica ortodoxa, ca lacas de cult, are forma unei corabii, care spre rasarit este rotunda si este prevazuta cu o "cabina a comandantului" unde Cel ce ne conduce in viata aceasta se afla intotdeauna la timona. Sfantul altar pe care se afla sfantul potir in care se afla Trupul si Sangele Mantuitorului Iisus Hristos este 'cabina de comanda' a Bisericii. Hristos este Cel ce ne va conduce la Tatal Nostru Cel ceresc, el este comandantul suprem al tuturor fortelor navale si terestre. Pe el trebuie sa-L iubim si sa avem incredere in El ca ne duce pe drumul cel bun. De aceea trebuie sa ascultam de urmasii apostolilor care prin continuitatea apostolica realizata prin hirotonii succesive sunt preotii nostrii ortodocsi de azi.
Cei care parasesc aceasta corabie si merg dupa naluciri diavolesti fara sa intrebe "Doamne, daca esti tu porunceste-mi sa vin la tine!" sunt de plans si ajung sa mearga pe cai si drumuri infundate. Acestia sunt toti ereticii si sectarii care sunt inselati de diavoli, care iau chipul Mantuitorului inselandu-i amarnic.
De aceea sa tinem strans de Biserica reala a lui Hristos, in care se pastreaza inca harul Duhului Sfant dat apostolilor la Cincizecime in chip de limbi de foc. Arhiereii si preotii nostrii sunt urmasii de drept ai apostolilor. Numai apostolilor li s-a dat puterea Duhului Sfant sa ierte si sa dezlege pacatele si aici si in ceruri. Numai ei si urmasii lor de drept de astazi au abilitatea si dreptul de a face toate tainele sfinte lasate de Mantuitorul Iisus Hristos.
Sa fim deci cu bagare de seama si sa nu ne departam de Biserica. Numai cei care traiesc in Biserica se afla in siguranta. A trai in Biserica inseamna sa fim mereu in duh alaturi de apostoli si de Hristos in drumul nostru pe marea vietii. Sa participam cu regularitate la sfintele slujbe mai ales la Sfanta Liturghie, sa tinem legatura cu Hristos prin tainele Sale, prin spovedanie si impartasire regulata cu sfintul Trup si Sange al Sau, unindu-ne cu el si material, nu numai in duh. Sa nu parasim Biserica noastra strabuna care este formata din cler si popor binecredincios. Fiecare dintre noi suntem madulare, organe vii ale lui Hristos, facem parte din Trupul Lui, iar trupurile noastre sunt temple vii ale Duhului Sfant. Toti suntem nascuti din nou prin Sfantul Botez din apa si din Duh avand ca Tata pe Dumnezeu si ca mama Biserica noastra strabuna. Cine paraseste pe Tatal sau si pe mama sa mergand dupa glasuri straine fiintei neamului romanesc se considera a trada pe starmosii lui, care pe vremea geto-dacilor a asculatat de Sfantul Apostol Andrei, cel ce ne-a adus la Hristos pentru prima data pe aceste meleaguri.
Ganditi-va, va-ti intrebat vre-odata de ce noi ne-am nascut ortodocsi? Avem noi vre-un merit? Suntem noi "alesi"?
Nicidecum! Meritul este al stramosilor nostrii geto-dacii care au ascultat de Sfantul Apostol Andrei si s-au increstinat inca de atunci pe aceste meleaguri mioritice. Iar pe linie directa paterna, din samanta pe linie directa ne-am nascut noi ortodocsii de azi. Hristos a oferit sanse egale intregii omeniri trimitand pe apostolii sai pana in ziua de azi prin urmasii lor preotii ortodocsi, sa duca Evanghelia lui Hristos. Acestia au mers si merg inca, au increstinat pe pagani in toata lumea civilizata din acele vremuri, toti in afara de Sfantul Apostol Ioan luand moarte muceniceasca.
Cine a crezut ... a crezut! Cine nu... nu. Au ramas pagani pana azi, facand referire la necrestini. Iar crestinii eretici care au parasit corabia lui Hristos fiind inselati de diavoli sunt pe carari gresite. Oricand Hristos ii va primi ca pe fii risipitori din binecunoscuta pilda. Numai sa recunoasca ca Biserica adevarata este cea ramasa intacta si nepatata dintr-un inceput, Biserica Ortodoxa.
Traim vremuri apocaliptice, cand duhuri necurate vin si insufla omenirii ideea ca "e un singur Dumnezeu" si ca "toti suntem crestini" indemnand la o amestecare a dogmelor si credintelor crestine a tuturor cultelor si denominatiunilor. Acest curent al Ecumenismului nu vrea decat sa compromita pe Hristos in fata diavolilor prin oameni, aratand ca cei care nu mai au harul Duhului Sfant nu sunt inselati si ca ei "din dragoste fata de aproapele" indeamna sa "fim uniti" doar ca societate umana dar nu in Duhul Sfant purces de la Tatal Nostru. Se poate crea o unire doar sociala, dar nu in acelasi Sfant Duh.
In incheiere sa ramanem cu credinta ca nu vom trada pe stramosii nostrii binecredinciosi crestini care nu au parasit ortodoxia luand chiar moarte muceniceasca (Constantin Brancoveanu cu cei patru fii ai lui, Mihai Vitezul care a refuzat sa treaca la catolicism fiind ucis miseleste din ordinul papal, Stefan cel Mare si Sfant care a tinut piept cu moldovenii lui sfinti la randul lor hoardelor otomane, et,, etc.)
Sa dam slava Bunului Dumnezeu si sa nu ne lasam biruiti de ispitele vietii acesteia pana la sfarsitul vietii noastre, precum spunem la slujba inmormantarilor: "Marea vieţii văzând‑o înălţându‑se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, mult‑Milostive."
AMIN!
Gherasim Ogheru
