Sfanta Filofteia
In calendarul sfinteniei crestine, la 7 decembrie
este pomenita Sfanta Mucenita Filofteia, ale carei moaste se gasesc la
Curtea de Arges. Dupa anumite stiri privitoare la viata ei, aflam ca s-a
nascut pe la inceputul veacului al XIII-lea in orasul Tarnovo, care pe
atunci era capitala "imperiului romano-bulgar", intemeiat si condus o
vreme de fratii Petru si Asan, romani de neam. I s-a dat din botez
numele "Filofteia", care in greceste inseamna "iubitoarea de Dumnezeu",
lucru pe care il va dovedi cu fapta in cursul scurtei sale vieti
pamantesti. Se spune ca si mama viitoarei sfinte era romanca de neam,
din sudul Dunarii si o femeie foarte evlavioasa. De la ea a deprins
prunca Filofteia dragostea de Dumnezeu si de aproapele, faptele de
milostenie, rugaciunile si postul si alte virtuti care trebuie sa
impodobeasca sufletul unui adevarat crestin. Fiind copila inca, Dumnezeu
a chemat la Sine pe vrednica sa mama, ramanand astfel orfana. Cu
incredere in Dumnezeu, a ramas in casa parinteasca, respectand toate
cele ce invatase de la mama ei, traind mai mult pentru Hristos si pentru
cei aflati in suferinta.
Dar dupa o vreme tatal ei s-a recasatorit,
luandu-si o femeie cu o viata cu totul diferita de cea a primei sale
sotii. Era firesc atunci ca aceasta femeie sa n-o iubeasca pe Filofteia,
obisnuita cu rugaciunea, cu postul si cu mila fata de aproapele. Drept
aceea, s-a pornit cu multa ura impotriva acesteia, mai ales cand se
ducea la biserica sau cand se ruga si facea fapte de milostenie. In
acelasi timp, cauta sa intarate si pe tatal blandei copile impotriva ei.
Dar toate vorbele de ocara, bataile si muncile la care o punea tatal si
mai ales mama ei vitrega, n-au putut s-o abata de la virtutile care ii
impodobeau sufletul, mai ales de la faptele milosteniei. in inima ei se
intiparisera cuvintele Mantuitorului: "Fericiti cei milostivi, ca aceia
se vor milui" (Matei 5, 7), dar mai ales cuvintele pe care le va spune
El la dreapta judecata: "Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu si mosteniti
imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am
fost si Mi-ati dat sa manamc, insetat am fost si Mi-ati dat sa beau,
strain am fost si M-ati primit, gol am fost si M-ati imbracat, bolnav am
fost si M-ati cercetat, in temnita am fost si ati venit la Mine "
(Matei 25, 34-36). Intre altele, de multe ori cand ducea mancare tatalui
ei la camp, o parte din ea o dadea unor oameni saraci. Intr-una din
zile, pe cand avea 12 ani, acesta a urmarit-o ca sa vada ce face cu
mancarea pe care trebuia sa i-o aduca la camp. Incredintandu-se ca o
dadea celor lipsiti, s-a infuriat atat de tare, incat a scos securea pe
care o purta la brau si a aruncat-o asupra fetei. A ranit-o grav la un
picior, incat dupa putina vreme si-a dat sufletul in mana Ziditorului a
toata faptura.
Nevrednicul tata, inspaimantat de uciderea propriei
sale copile, a incercat sa-i ridice trupul spre a-l inmormanta. Dar
Dumnezeu a ingreuiat in asa fel cinstitul ei trup, incat nici tatal
ucigas, nici alti oameni n-au putut sa-l ridice. Ingrozit, a alergat la
arhiepiscopul cetatii Tarnovo, istorisindu-i toate cele intamplate.
Acesta, impreuna cu mai marii cetatii, cu preoti, calugari si multime
de credinciosi, s-au indreptat spre locul in care se afla trupul
neinsufletit al tinerei Filofteia. Toti s-au incredintat ca erau in fata
unei minuni dumnezeiesti. Ierarhii si preotii aflati acolo, au savarsit
slujba prohodiriiei, dupa care au incercat sa-i ridice cinstitul trup,
spre a-l duce in catedrala arhiepiscopala din Tarnovo. Nici de data
aceasta cinstitul ei trup n-a putut fi ridicat. Au inteles ca Filofteia
putea fi socotita acum ca o adevarata mucenita a lui Hristos si ca ea
insasi nu voia sa fie dusa in cetatea Tarnovo. Sinaxarul ei arata ca
sfintii slujitori au inceput sa spuna numele unor orase, biserici si
manastiri din dreapta si din stanga Dunarii, spre a vedea daca nu se
usureaza trupul sfintei, la rostirea vreunuia din ele. Cand s-a rostit
numele orasului Curtea de Arges, deodata trupul s-a usurat si a putut sa
fie ridicat. A fost instiintat de indata domnitorul roman de la Arges
de dorinta sfintei Filofteia, ca cinstitul ei trup sa fie adus in tara
sa. A fost intampinat la Dunare de domnitor, ierarhi, preoti, calugari
si credinciosi, cu rugaciuni, cantari duhovnicesti, lumanari si tamaie.
Sicriul cu trupul ei a fost dus apoi la Curtea de Arges.
Adevarul este ca moastele ei au ramas la Tarnovo si
au fost aduse in Tara Romaneasca numai dupa anul 1393, cand taratul
bulgar de la Tarnovo a fost ocupat de turci. Se pare ca de aici au fost
duse pentru scurt timp la Vidin, probabil pana in 1396. Pentru a nu fi
profanate, au fost oferite domnitorului Mircea cel Batran (1386-1418),
care ie-a asezat in biserica Sfantul Nicolae (domneasca) din Curtea de
Arges, pe atunci catedrala mitropolitana, ctitoria domnitorilor Basarab
I intemeietorul si Nicolae Alexandru, fiul sau.
Moastele Sfintei au ramas acolo pana in 1893, cand -
datorita starii de degradare in care a ajuns biserica - au fost mutate
in bisericile Sfantul Gheorghe, apoi la Adormirea Maicii Domnului-Olari,
din aceeasi localitate. In timpul primului razboi mondial, cand o buna
parte din tara era ocupata de trupe straine - au fost duse in paraclisul
manastirii Antim din Bucuresti. Dupa incheierea razboiului au fost
readuse la Curtea de Arges, dar de data aceasta in mareata biserica
ctitorita de Neagoe Voda Basarab. Din 1949 au fost mutate in paraclisul
din incinta acestei biserici, unde se gasesc si azi.
In felul acesta, Sfanta Filofteia a devenit o
adevarata ocrotitoare a Tarii Romanesti. Moastele ei sunt venerate atat
de credinciosii din partea locului cat si de alti crestini, din alte
zone ale tarii, care isi indreapta pasii spre prima capitala a Tarii
Romanesti. In mai multe randuri s-au facut procesiuni in tara cu
sfintele ei moaste, mai ales in vreme de seceta. De la aducerea
moastelor sale in tara si pana azi, in numeroase biserici s-au zugravit
fie chipul ei, fie scene din viata ei (ca in bisericile Dobroteasa si
Sfantul Gheorghe din Bucuresti, Sfanta Filofteia si Sfanta Vineri din
Ploiesti, Adormirea Maicii Domnului din Mizil si altele). Icoane cu
chipul sau impodobesc casele credinciosilor. Unii parinti dau numele
Filofteia fiicelor lor la botez, iar unele credincioase care iau
ingerescul chip al calugariei, de asemenea poarta acest nume. Pomenirea
ei cu lauda se face in fiecare an in ziua de 7 decembrie. A fost aleasa
aceasta zi ca data de praznuire, indata dupa ziua Sfantului Nicolae,
intrucat moastele ei au stat secole in sir in biserica domneasca din
Curtea de Arges, care are hramul Sfantului Nicolae, deci la 6 decembrie.
"Viata" Sfintei Filofteia este trecuta in Mineiul pe decembrie si in
Vietile de sfinti pe aceasta luna, tiparite la noi in tara, iar
insemnarile de calatorie ale unor straini care au trecut prin Curtea de
Arges mentioneza prezenta moastelor ei in acest oras, precum si
cinstirea de care se bucurau din partea credinciosilor romani.
La 28 februarie 1950, Sfantul Sinod al Bisericii
noastre a hotarat generalizarea cultului unor sfinti ale caror moaste se
gasesc in tara noastra, intre care si Sfanta Filofteia de la Arges.
Slujba speciala inchinata acestei generalizari a avut loc in octombrie
1955, la Curtea de Arges, in prezenta patriarhului Justinian Marina si a
numerosi ierarhi romani si straini, invitati acolo, precum si a
numerosi clerici si credinciosi. Sa cinstim si noi prin cantari
duhovnicesti pe acesta sfanta ocrotitoare a Tarii Romanesti, zicand:
"Laudam nevointele tale, Filofteie fecioara, cinstim patimile, marim
indelunga-rabdarea ta, fericim sfantul tau sfarsit, cantam barbatia ta
cea neinvinsa ce s-a aratat in trupul tau cel tinerel si crud; si
privind toate ostenelile vieti tale care te-au preamarit pe pamant si in
cer, unde acum locuiesti, te rugam fa pomenire si de noi cei ce alergam
la racla sfintelor tale moaste, ca izbavindu-ne de toata nevoia si
imparatiei cerurilor facandu-ne partasi, sa te laudam pe tine, graind
unele ca acestea:
Bucura-te, cea din ceruri daruita romanilor;
Bucura-te, ca acum locuiesti la inaltime;
Bucura-te, ca stai vesnic intre cetele marite;
Bucura-te, ca prin tine Domnul mila ne trimite;
Bucura-te, ca-ti asculta rugile pentru tot omul;
Bucura-te, ca esti noua ajutor intru primejdii;
Bucura-te, cape tine te avem stalp al nadejdii;
Bucura-te, Filofteie, fecioara prealaudata!"
(Din Acatistul Sfintei Filofteia, icosul 12).
Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu